Din Infinit

Aduc laude Zeului,
Ofrande pentru intelegere,
Drept recunoastere,
Ii readuc cuvinte intelegerii,
Cuvinte uitate, blande
Logic aspre, in marea de sange.

Martira a Plangerii,
Sclava a Binelui
Plangerile nu mi le pot depune
Altele, straine imi sunt picurate in urechi
Lipsa lor imi provoaca moarte,
Viata pierde in fata Monotoniei.

Gramezi de cuvinte,
Nemasurate vorbe,
Triste ganduri
Toate imi revin mie,
Toate se preling in urechile mele,
Dar mai pot schimba ... orice ?
Verbul "a da" nu a fost in zadar
Zeul a ascultat a sclavei dorinta
A dat in lume un om,
Sclav al cautarii frumosului,
Fiind dorinta lui cea care va
Naste o noua scriitoare fara a fi in zadar.