Durul Hyperion, pe Pamant a coborat,
spre a alina un suflet sincer si ranit
de un ucigator ateu, care nu vede,
nu simte si nu realizeaza pierderile ce vor veni.
ceata lui de crunti razboinici ce cauta pe ateu,
incercarea spera Razboinica, in zadar sa nu fie
dar nici uciderea nu accepta, e cea di-ntai iubire,
cea di-ntai siceritate si daruire, o Marete Hyperion,
salveaza-mi sulfetu-mi, te rog, nu ma lasa in indiferenta !
Frica nu-mi e sa te chem, in ochi sa te privesc,
sa-ti vad uriasa putere si rogu-te sa-mi impartasesti din ea
ca sa pot lupta mai cu forta, mai manioasa contra dusmanilor mei,
repet, n-am frica sa-ti privesc ochii, n-am frica sa Te privesc.
Razbunarea de va fi buna, multumescu-ti iubete Hyperion,
Prea Marite Zeu, te-ai coborat din inaltul Infinitului,
pentru o razboinica, care este doar sclava frumusetii si binelui,
dar ai asezat-o intr-o lume fara intelegere de ea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu