Renunt pentru moment la versuri, iar le-am uitat in adancurile mele. Proza a devenit asa de monotona, dar nu pot renunta la ea, Facultatea a devenit la fel de frumoasa ca si mirosul de friptura intr-o seara din camping.
Cine nu crede ca Bucurestiul NU rapeste un suflet? Sa-mi spuna verde in fata acest lucru. Lumea nu este asa usoara, dar nici nu te poate pune la pamant, decat daca vrei tu.
Inca o precizare... Tin sa multumesc acestor persoane care arunca o privire aici. Vor fi incantate mai curand cu o proza decat cu o poezie prin care risc sa ma fac ridicola.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu