Iar este Decembrie şi nu este zăpadă

12:00 AM
1 decembrie 2008.

Din fotoliul meu adorat, de acasă, în care am trăit cele mai dense simetrii ale sentimentelor, iar mă uit pe fereastră şi a nostră zăpadă nu a venit. Există o veşnică lumină pe stradă, pe care o văd mereu, este un stâlp ca toţi stâlpii, dar diferenţa se observă atunci când natura se îmbunează şi ne doreşte să trăim cu zăpadă.

Numai gândul că este Decembrie, pentru mine aduce o căldură interioară, gânduri paşnice, sfârşit de an, culegerea ... de roade.
Căldură din cămin lipseşte la mine. Nu ştiu de va dori să-şi facă apariţia, distanţa de casă a dus-o departe, întind mâna spre ea, dar ştiu că nu este încă pentru mine. Luptele iar încep, liniştea se spulberă.

Nu este termenul limită impus de timp. Este doar un alt Decembrie. Un alt Decembrie fără zăpadă. Bucuria unei suprize, unei noi descoperiri ne va porni mâine dimineaţa. Viaţa ia o nouă întorsătura, lumina acum pătrunde în toţi, trebuie să fim mai buni. Este doar un alt Decembrie.

Un Decembrie care a fost mereu al viselor, al bunătăţii. Cu ce este diferit ? Nici acum nu ninge la început de Decembrie.

Bucuresti

Cu 2 luni in Bucuresti, ritmul meu de viata relativ lent a fost dat complet peste cap. Imi cer scuze celor dragi care m-au contactat de multe ori pentru a le mai impartasi diverse. 

Revin curand.

Incetinit

Renunt pentru moment la versuri, iar le-am uitat in adancurile mele. Proza a devenit asa de monotona, dar nu pot renunta la ea, Facultatea a devenit la fel de frumoasa ca si mirosul de friptura intr-o seara din camping. 

Cine nu crede ca Bucurestiul NU rapeste un suflet? Sa-mi spuna verde in fata acest lucru. Lumea nu este asa usoara, dar nici nu te poate pune la pamant, decat daca vrei tu.

Inca o precizare... Tin sa multumesc acestor persoane care arunca o privire aici. Vor fi incantate mai curand cu o proza decat cu o poezie prin care risc sa ma fac ridicola.

Sfanta Liniste

Supărarea s-a abătut asupra Timpului, 

Veşnica Războinică, la taclale n-a mai venit, singur a rămas Timpul nostru. 

Pentru răzbunare, vremea caldă dispare doar din cauza lui, deşi ar vrea să o avertizeze pe Războinică...

Căldura a îndurat toată duşmănia Timpului,  astfel lupta nu s-a sfârşit, vrea să continue, vrea să câştige.

Deşi Războinica luptă, Viaţa nu-i cedează, în Lumină vrea să dispară!

Zăpada işi aşteaptă liniştită runda, Războinica e prea ocupată de Viaţă.

Toţi au fost lăsaţi în urmă de Îngerul care zbura spre Haos.

Acapararea a creat distanţa dintre noi, Viaţa este de vină.

Dar ce sunt eu să dau vina pe ceva ?

Sunt doar un pion al Vieţii care este dirijat în propria vină.

Amintiri din copilărie, colapsuri, vechiul suflet al purului copil, 

În Luptătoare a renăscut, ştie ţelul care îl are contra Vieţii:

Lupta pentru Dragoste si Dreptate!

Ani de cautari

In disperarea de a contribui la Apogeul Oceanului, la 01:06, 25 iunie 2008


Din zorile timpurii de vara, in cantec de veselie
O prea mandra fata, viata i se nascu in bucurie
Lagune de istorie, in viata de azi, ea trai-va in linistea de maine.
Zilele din cer, masina a culorilor, tot maine.

Pe cand abia se vede a soarelui raza,
In aceasta placuta vreme, in acest trist trib,
Ochiul cel de sus pazeste, se arunca, campiile albind,
Vremelnica stapana, incet, pe cer se suie:
Razboiul curand va bate, sub asta raza.

Bunul Ty s-a deschis ... Despre Cunoastere va vorbi.

ANTERIOR LA DINAINTEA TIMPULUI

primit si retransmis de Ty.

Deci in aceea perioada nu exista iubire si nici-n sentiment
Era mai bine ca azi caci nu trebuia sa suferi la orice adiere
De la jumatatea ta si nici la vorbe sau fapte nu reactionai
Dar explicatia este ca nici omul ca si fiinta inca nu exista.

Ei, dar aparu omul, dupa un timp, s-a adaugat jumatatea lui
Mai era si un mar, chiar un sarpe, un duh rau daca bine retin
Si telepatic sau cum or fi discutat, dar e cert ca s-au apucat
Fericirea lor au terminat si pe bune creatorul s-a razbunat.

Eu cred ca unde e iubire e si o mica samanta de clevetire
De apuca sa rodeasca adica sa incolteasca, totul s-a pierdut
Ramane parfumul trecut al iubirii, dar si el pierdut in vant
Tradarea este rodul fructului oprit si pedeapsa focul mohnit.

In iad nu ajung toti cei implicati in iubire, ei au fost trei
Chiar patru de luam ad literam, dar un lucru este cert
Ca daca incerci sa reiei povestea dupa consumul de fruct
Tu vei fi aceea ce in flacari ajunge si desigur ca nu vrei.

Ast de acu e ultimul sfat ce vine de dinaintea timpului,
Il primesti direct, sa stii ce vor fanii tai de iubire-n duh
Poate fi nesocotit de focul iubirii arde mai tare ca-n iad
Si de nu-ti pasa de sufletul poetei din tine care-i de jad.

Dinaintea Timpului

Candva, nu de mult, o oaza s-a ivit

Iar intr-o clipa a timpului, distrugerea s-a oprit,

A recunoscut Soarele magnifica Luna,

Iar Luna din plangerea ei s-a trezit.

Un zambet de la prea frumoasa Deliah a pornit

In cautarea sa spre Acel razboinic, numai ei menit,

Dar, asa cum oamenii gresesc, e posibil si pentru zambetul pornit ?

Razboinicul, departe e gasit, lupta in singuratati,

Sprijin si iubire, lipsa de ele, singuratate la infinit.

Cand zambetul l-a vazut, oare putut el sa gandeasca ?

Pentru Deliah sa aleaga ? Sa fie buna alegerea lui ?

Intre timpuri, Soarele si Luna vegheau, Hyperion asculta

Ale lor povete, de dragoste, vise, speranta, raboaie ale sulfetului,

Nu curand, viitorul celor doi se va incrucisa, dar mai departe,

Prea departe e de vazut, pe parcurs vom afla.

(Intre alte timpuri, razboinica Deliah si-a indeplinit toate misiunile

Iar Prea Inaltului Cer le-a inchinat, drept raspuns, extrem de curand

Iubirea isi va gasi.)

Zambetul a gasit, ateul e perfect, Deliah de iubire nu stia

Dar s-a preocupat, nimeni fiind candidat perfect.

Intorcandu-se si reintorcandu-se, zi de zi, noapte de noapte,

Zambetul tot indecis ramase.

Dar intr-o buna zi cu Soare, a cerut ajutor de la Luna

Ca Frumoasa Deliah in Bucuresti sa lupte...

Intr-o zi a lui Fierbinte Iulie, a 16 zi de Lupta,

Deliah si Ateul s-au intalnit.

Din trambite, Dragostea a rasunat, Zambetul pe amandoi ii uni,

Florile din Lume pentru ei vesti : "Multa fericire, mult noroc!"

Pasarile cerului cantara : "O iubire ca-n povesti"

Soarele si Luna din Ceruri Zambira.

Un viitor bun se anunta.

De prima intalnire, dragostea fu sfioasa, de de a doua intalnire, s-a decis !

Cei doi se iubesc ! Sunt puri, sinceri, doritori de Dragoste.

Desi pentru Deliah luptele nu s-au oprit, ea a continuat,

Distanta intre ei era, Nestapanitul Dor ii mistuia. . .

Ateul era tot mai mistuit.
Zambetul ardea, Dragostea il atingea, timpul trecea,

Ce era intre cei doi, numai Soarele si Luna stiau.

Lupta celor doi impotriva Distantei si a Dorului sfasietor,

De continuat, a continuat, dar cum distanta raceste,

La ei se resimtea. Luptele, in sir indian, pentru cei doi se tineau,

Dar intotdeauna biruiau. Un greu se napastui asupra lor,

Moartea in cale le iesi,Fiinte dragi le lua, fara de ele greu va fi.

Dar cu Timpul nu doreste sa se opreasca ,

Doar inainte ca un cal sa porneasca,

Nici Iubitii nu puteau ramane in urma Timpului.

Trei ani au trecut, trei ani pamantesti

De cand Soarele si Luna le-au cladit,

A lor lume in care sa traiasca...

(In timpurile cele de sus, Soarele spre Luna se intrista:

"Ce ai patit iubitul meu ?" , mandra Luna intreba.

"Prevad negru in linia orizontului meu..."

"Dar iubire, e intunericul noptii, de la mine!" , incerca sa-l linisteasca Luna.

"Nu, nu, nu e asta... pentru ei prevad. Tare mi-e teama, tot ce le-am cladit,

De distrugere mi-e frica ca vor avea parte..." suspina magnificul Soare.

"Iubitul meu, un sarut pe nor de puf soseste spre tine,

Speranta de ti-o pierzi, de bine nu va fi!"

Acestea fiind spuse, suspinul Soarelui la urechile lui Hyperion ajunse.)

"Marete Soare! Hyperion sunt si te chem in palatul meu !"

"Prea bine voinicule, spre tine sosesc !" strigase Soarele dupa ce primi sarutul Lunii.

In mari si zari, peste ape si pamanturi, Soarele trecu, Luna ramasese de veghe.

In Ridicatul Astral, al lui Hyperion palat se intrezari.

Nici la usa nu batu, caci in vorba si porni.

"Ce doresti de vrui sa ma vezi ?", nervos, Soarele incepu si mai putin sa radieze.

"Dragul meu Soare, Tata, vazui ca mereu suspini, unde e durerea si de la cine ?"

Cuvinte de suflet, "Pentru Deliah si Ateul ei... Le-am cladit lumea lor... acum prevad negru Pentru ei...", inca o data , Soarele suspina.

Hyperion spre Pamant privi, stia ca Deliah sufera, Ateul asemenea, dar neintelegerile

Care erau ?

"Marete Tata, spre Pamant voi cobora, de acum inainte cu Deliah la sfat voi fii.

E Razboinica mea, cea mai buna dintre Raiboinicele mele.

Eu am trimis-o pe Pamant,

Eu am blestemat-o acolo. "

Fara alte cuvinte, Hyperion spre Pamant se indrepta,

Cerul lumina atat de tare...

"Fiule... Nu te indragosti iar.", plangea Soarele.

Spre Luna privirea isi intorsese.

"Iubita mea, al nostru baiat ... Si de el mi-e teama. Iar il va atinge Dragostea."

Din cealalta parte a cerului, Luna ii zambi, de inteles ii dadu:

"Totul va fi bine!".

In coborarea sa spre Pamant, Hyperion se opri si-si anuntase venirea.

Cerul ardea de Lumina,

Stelele erau inexistente, iar Frumoasa Deliah de la fereastra l-a simtit.

"Iubite Hyperion, rogu-te, pe Pamant m-ai trimis sa te slujesc...

Acum imi este peste puteri ...

"Hyperion langa ea sosi. Ea era Pamanteanca, iar sufletul plin de cicatrici.

Pe el l-a slavit, intr-un el s-a incredintat.

Ajutor negresit trebuia sa-i dea.

El era Astru Luminos, langa ea, pe Pamant.

Ea era un om. Dar cel mai luminos si puternic om.

Trebuia sa o faca sa inteleaga.

Domnul cel de sus, nu i-a dat mai mult decat ar putea duce.

Povete i-a lasat, dragostea a biciuit-o, de rau sa nu-i mai faca Deliei.

I-a lasat vorba ca va veni al sau slujitor si prieten, Ty, la ea sa o ajute.

Deliah i-a multumit, cu sufletul impacat, la razboi s-a pornit.

Loviturile sale erau mai dureroase, daunele erau mai urate,

Libertatea ei se apropia.

Intunericul il va birui !

Soarele si Luna, la ei se uitau. Totul a devenit incert.

Ei nu mai puteau salva sau strica,

Decat astepta, ca cei doi Iubiti sa decida.

Prin Hyperion si Ty, pe Deliah au incercat sa o sprijine.

Prin fiintele Pamantului au incercat sa o sustina.

Ateul o tot ranea, dar si el avea propriile rani.De Deliah sa fie cunoscute nu dorea.

Lumina disparea, era alimentata de speranta,

Speranta care se lasa asteptata.

Pana in prezent, lupta tot continua. Durerea persista, dar s-au alimentat cu indiferenta.

Doar asteptarea ca Timpul sa treaca, va aduce raspunsul.

Lumea cladita de Soare si Luna, va supravetui ?

VISE IN DESTEPTARE

Un vis ciudat mi-a venit azi-nopate,

In Baleare parea ca sunt.

Un constient astru pe Pamant lumina

Langa mine si zambea.

Maretul Hyperion de Sus zambea

Fericit ca al sau mesaj la protejata lui a ajuns.

Acel mesaj, intr-o vreme apropiata va fi spus

Iar pe-ndelete povestit.

Se clatina iubirea ta

De la Indescifrabilul Ty . . .

Creaturile pamantului nu discuta iubirea mea,
Poate insa sa discearna ce vor cu iubita mea
Poate vor sa hotareasca unele lucruri nelegiuite
Voi afla, voi medita si apoi adun acele creaturi

Le bag intr-un container de deseuri si spre soare
Directia vor lua ca sa prinda si altfel de calduri
Eu altfel de iubita voi lua, dar sa semene cu ea
Si n-o voi mai lasa sa gandeasca sa devina stea.

Iar de pune la indoiala, ca si prima, iubirea mea
Voi deveni celibatar si prin viata asta un hoinar
Vad ca moda-i cu vise din cutii, poate dupa ghioc
Unde pentru doi critari, fericirea se pune in joc.

Am vrut sa intru-n ochii tai sa te cunosc bine
Sa ne unim mintile sa ma sti si tu pe mine,
Dar acum mai are rost, cand nu vrei sa te fur
Ca sa te aduc in castelul cladit cu mult dor

Bine, recunosc ca m-am incins si nu e bine
Iubirea mea nu se stinge niciodata pentru tine
Dar iubito vorbe calde si dragastoase si dulci
Nu sti? ai pe cineva acolo sus ce te va ocroti
Ori si ce sti dar de jubire nu vrei a vorbi
Sa te aud cum soptesti vorbe de amor
Din acelea ce se spun incet si fara cusur
Din care si sufletul meu sa stie ca e bun.


Dar, dragul meu Ty, iubirea e mai mareata decat ceea ce stii.

Ploi primaveratice

La Sfat am stat cu Creaturile Pamantului,
Toate m-au sfatuit sa plec spre Ceruri,
Toate mi-au interzis sa mor aici,
Dar eu vreau a lumii durere sa o infrunt si inimi-mi


Ca daruri voi gasi, o Iubire frumoasa cum gasesti nici in Ceruri.
Spre orizonturi am dat sa plec, dar furtuni m-au intors.


Visele raman pentru vise. Voi cauta iar in cutia lor.
Vorbele care dor vor sa ma ajunga, in suflet nu-si au rost intors.


Alte priviri destinate orizonturilor, alte vise,
Din nou cutia am deschis, lumina se intrevede printre nori.


Anii ce trec, acum sunt in amintiri, pot oare sa-i mai provoc ?
Ce e greu, usor se duce, suntem naivi, Pamantul invinge
Nu suntem nimic mai mult decat furnici in marea apelor si provoc
Caci protectie stiu ca am, iubire primesc, dar teama, tot Pamantul o invinge.

Repet. Pardon, dar repet.

Bunule Ty, viata mea pe Pamant este vesnica nu este

nici nu doresc, iar chemarile tale in vesnicul tau castel

sunt dulci si line, iubirea sta inchisa, inima nu este

de vreau sa o deschid, nu voi putea descuia ca pe un castel.

Vorbele dulci imi rasuna in urechi, linistea mi-o perturba,

dar in culmi, nu pot fi deranjata de ele, sunt blande,

iubirea incepe sa soseasca din toate partile, oare inteleasa?

astept cu nerabdare un viitor cand mai colorat, alaturi de toate.

Dulcea iubire imi sopteste la urechi, visele sa le pastrez,

Vorbe line si dulci, nevoile de a iubi si a fi iubita,

Luna se iveste printre nori, linstea vreau sa o pastrez,

Iar tu , Bunule Ty, linistit sa fii, in Ceruri vom fii asa

Caci tu insasi ai spus ca nu ne potrivim terestru amorez.

Bunule Ty

Zboara sus, spre Ceruri, straluceste si lumineaza-mi calea

Arata-mi dorintele ce merita indeplinire, condu-ma spre Calea ...

Poate nu Calea Lactee, dar spre Calea vietii mele.

Fii fericit pentru reusita, putini reusesc sa ma induplece.

Linistit sa fii, linistit sa ramai. Vietuitoarele, nimic de rau nu au spus,

Numai de bine au grait, grait-au despre toate, incredere mi-au opus

Cu dragoste m-au invatat secrete, iar libertatea mea este de neoprit,

In schimb ce altii, de ales nu vor fi putut, lumea oare va fi de neoprit ?

De la Hyperion spre Pamant

De la mandru, puternicul, razboinicul, durul, luptatorul, cruntul , dar totusi sensibilul Zeu Hiperyon, semneaza Ty.

Esti o sclava a frumosului suflet pur si bun
Si nicicum nu vrei sa ma lasi sa te razbun,
Dar si eu cand rani mari in iubire am primit
Desi-s veacuri, cred ca mai iubesc, asa simt.

De aceea te inteleg si in scut te voi jurui
Ca pe tine alti atei sa nu te-ntineze nicicum
Si astfel sa-ti plangi ranile si sa uiti deplin
Relele ce in viata te-au lovit dar nu in destin.

Dar tin sa te avertizez, caci de vin a doua oara
Voi ucide orice ateu ce soarta mi-l scoate-n cale
Cum facut-a Irod cu pruncii-n Palestina, mi se pare
Iar tu in univers fi-vei un inger intre ingeri sau o stea.

Cine vrea sa vada in asta seara un bolid pe cer
In directia Pleiadelor va obseva o frumoasa stea
Ce puternic va lumina , cu un mesaj pentru Deliah
Ce-l iduce-n departari. Orice suflet bun la el va reflecta

In reaua Nestire

Vorbit-am cu visele mele,
M-au sfatuit, in nestire, sa nu-mi pierd bunatatea,
Dar eu, prin ochii realitatii, am pierdut tot ce era de
Mareata Razboinica...

Scriu cuvinte, in nestire, incerc sa rup din durul
Joc al Realitatii, sunt rece, sunt dura,
Caut sprijin, dar nu gasesc, unde gasesc ,
Pierd , in nestire, din rau, cu rau s-a facut.

Provoc nestirea atat de mult, pierd libertatea
de a fi spirit, un liber-arbitru nu mai pot fi asa
din lume ma adun, bucatele din mine, in lumi,
oare mai pot fi lipite cu super-glue-lul rimei ?

Duminica ploioasa, induioseaza-mi privirea
cu raze dulci de soare, lasa sa-mi aline ochii
iar finetea petalelor, sa-mi adore linistea din privirea mea
care se indreapta spre a viselor lumina
zadarnic indepartata, de lumea rea
privirea razbate pana dincolo de norii
plini de ploaie, sus spre infinitul univers,
vesnic nesters de soare.

Inspiratie

unde ai fost si apoi cam mult ai lipsit biet-baiet
tu gandesti sau crezi ca pot sa te cat pe-ntregul net
si-apoi suflet pagan invaluit in duhoare si barbarie
imi pui intrebari despre a stihului meu inspiratie?

crezi ca mai suport sa-mi zici "oh, frumoasa Deliah"
cand tu umbli zile si nopti in sir in toate zarile
si ce faci pe-acolo nime nu stie si nu dai de veste
vrei ca iubirea noastra sa devina o banala poveste?

nu marite Ti, de azi s-a terminat cu zeitatea-ti faima,
vei fi un muritor de rand fara pretentii, caci n-ai cuvant
iar eu singura in spre culmi voi zbura si voi canta
libera sa ma simt, scapata de-a iubirii povara si de dumneata!

Hyperion, rogu-te...

Durul Hyperion, pe Pamant a coborat,
spre a alina un suflet sincer si ranit
de un ucigator ateu, care nu vede,
nu simte si nu realizeaza pierderile ce vor veni.

ceata lui de crunti razboinici ce cauta pe ateu,
incercarea spera Razboinica, in zadar sa nu fie
dar nici uciderea nu accepta, e cea di-ntai iubire,
cea di-ntai siceritate si daruire, o Marete Hyperion,
salveaza-mi sulfetu-mi, te rog, nu ma lasa in indiferenta !

Frica nu-mi e sa te chem, in ochi sa te privesc,
sa-ti vad uriasa putere si rogu-te sa-mi impartasesti din ea
ca sa pot lupta mai cu forta, mai manioasa contra dusmanilor mei,
repet, n-am frica sa-ti privesc ochii, n-am frica sa Te privesc.

Razbunarea de va fi buna, multumescu-ti iubete Hyperion,
Prea Marite Zeu, te-ai coborat din inaltul Infinitului,
pentru o razboinica, care este doar sclava frumusetii si binelui,
dar ai asezat-o intr-o lume fara intelegere de ea.

am primit dintre stele, printre visuri ce se frang
printre sperante naruite, inima e plina de durere
dar ranile se inchid, bataiile ce stranesc sabia
ei sa le infrunte, de moarte dau cunoastere
sfasiata dintr-o iubire care nu are raspuns
astea momente sunt dure, dar trec, timpul da cunoastere
durerea devine iubire, puterea se hraneste din batalii
invinsii se tem de sabia razboinicei,
Prea Marele Hyperion, i se alatura in lupta,
Batalia va ajunge la final.

Sa mori ? Tu ?

m-ai convocat si m-ai provocat,

nu m-am asteptat ca atat de repede

sa ma vezi ca o razboinica

gata de lupta, pregatita sa te omor.

iubire in spirit am cautat,

doar in vise am gasit,

iubiri trupesti nu lipsesc,

dar e uimitor, cum nu gasesc.

FARA RASPUNS ... Neither I ...

pentru ce vrei sa mori ?

merita sa mori ?

unde vrei sa mori ?

cum vrei sa mori ?

Credeam ...

crezut-am ca tu esti cel care doreste iubire trupeasca
avertizarea a venit fara ezitare,
porumbelul alb al pacii, aduce libera
trecere in spirit, fara moarte.

visez sa zbor, precum Luceafarul
si Hyperion, printre infinitul de stele,
sa simt de sus, sentimentele oamenilor,
dar nu doresc sa fiu atinsa de rautatea lor.

containerul pamantesc, dura exprimare, dar
merita, nu ma poate retine sa-l parasesc,
nu exista moment sa fiu spirit, dar
sufletul meu a devenit trup de razboinic : cicatrizat.

Gol din suflet

nu vreau sa cred intarzierea cea venit,
iubirea e prea tarzie, prea mult am suferit
renaste o lacrima, a durerii nemarginita.

sufletu-mi tresare in gol,
linistea razbate si iar razbate,
in a indiferentei razvratire de a visa,
nimeni nu ma scapa.

eu doar, visele mele, aceeasi sclava
visez pasiunea neimpartasita,
lipsita de lumina...

lacrima cu lacrima, se strang in valuri
cupa se revarsa, unde sa le mai pun ?
timpul mi-a golit si sufletul ... si inima.

Despre mine - o parte

accept sa fim prieteni in limitele pe care le-ai specificat. nu am facut algorie. sunt in zodia leului, culmea culmilor , ascendentul este tot in leu. cred ca si de aceea, dat fiind ca sunt o leoaica veritabila, am si pun atat suflet in ceea ce fac, dar de multe ori observ ca putini il vad sau il simt. ma dezamageste acest lucru. orice sentiment , il traiesc la intensitate maxima. nu pot trece cu vederea peste ceva, critic lumea pentru ca tin la ei si vreau sa le spun ce cred si sa-i invat cand gresesc, multi iau critica mea ca fiind rautacioasa, cand defapt sunt sincera. multe din lucrurile pe care le fac ... sunt intelese pe dos. sunt foarte putini oameni in jurul meu, printre care te numeri si tu, mai nou, oameni care ma inteleg si ma apreciaza si ma accepta asa cum sunt. ce-mi doresc de la viata ? o locuinta (apartament, casa) simpla, dar plina de caldura si liniste ... camerele sa nu fie mici, sa nu ma simt constransa si inghesuita, dar nici mari , sa nu ma simt singura... decorul linistit, cu tendinte si spatii specifice copilariei, libertatii, nebuniei, dar si spatii pentru iubire, inspiratie, liniste ... am bacul inainte, imi este ca o povara, desi nu realizez. o sa realizez curand ! mai sunt atat de putine saptamani ... facultatea o sa-mi fie alta povara, vreau sa o fac in Bucuresti si mi-e teama ca nu voi intra la camin, atunci va trebui sa-mi caut un loc unde sa stau, iar chiriile sunt foarte piperate ... as dori sa traiesc viata de student. sa traiesc visele pe care mi le pune la picioare viata, sa nu le calc, nici sa le ocolesc, ci sa le TRAIESC. sunt romantica, sunt linistita, sunt "ametita de motocei", sunt copilaroasa, sunt serioasa, dar multi nu mai stiu cand sunt serioasa si cand nu. sunt vie, imi place sa zambesc dupa orice incercare, dupa orice bucurie, imi plac amintirile, as vrea sa le retraiesc, dar accept bucuroasa tot ce e nou si nu dau inapoi, ma ghidez dupa suflet, dupa instinct, nu regret nimic din ce am facut, nu pot regreta, au fost decizii luate, au fost deja.de multe ori prefer sa decurga totul de la sine, sa nu iau decizie sau sa nu las pe altcineva sa ia decizie, sa nu regret mai tarziu de accea decizie.nu am vise marete,vreau sa am un servici frumos, care sa-l pot duce, sa-mi intemeiez o familie, alaturi de un om care sa tina la mine si sa ma inteleaga, sa fie cu mine, sa fie cu mine, sa ma pot baza pe el, sa am copilasi si sa le las un drum pe care sa se duca, asa cum am primit si eu o carare a mea in asta viata.sunt un om obisnuit, un om care viseaza, un om care observa, nu stiu cum sa ma descriu ... tu ai putea sa ma descrii mai bine, esti din exterior si ma vezi mai bine. ma repet, orice sentiment, il traiesc la maxim. incerc sa nu pierd ce mi se ofera ...

si cam atat momentan ...

noapte buna !

Incercare pagana

Spirit pagan, nu provoca nestiinta ...
focul arde si lasa rani adanci,
puterea de vindecare ea mea sclava,
dar meritasa incerci ?

un sarut iti doresti, ai grija !
cand te atinge,
lumea se sfarama,
visele devin real, mainile se impreuneaza.

Ai grija, in a noptii ce a inceput,
a iubirii stralucire, stea de amor,
se ridica incet, lin,
spre cerul negru spre a-i darui lumina ...


Noapte buna !