Iar este Decembrie şi nu este zăpadă

12:00 AM
1 decembrie 2008.

Din fotoliul meu adorat, de acasă, în care am trăit cele mai dense simetrii ale sentimentelor, iar mă uit pe fereastră şi a nostră zăpadă nu a venit. Există o veşnică lumină pe stradă, pe care o văd mereu, este un stâlp ca toţi stâlpii, dar diferenţa se observă atunci când natura se îmbunează şi ne doreşte să trăim cu zăpadă.

Numai gândul că este Decembrie, pentru mine aduce o căldură interioară, gânduri paşnice, sfârşit de an, culegerea ... de roade.
Căldură din cămin lipseşte la mine. Nu ştiu de va dori să-şi facă apariţia, distanţa de casă a dus-o departe, întind mâna spre ea, dar ştiu că nu este încă pentru mine. Luptele iar încep, liniştea se spulberă.

Nu este termenul limită impus de timp. Este doar un alt Decembrie. Un alt Decembrie fără zăpadă. Bucuria unei suprize, unei noi descoperiri ne va porni mâine dimineaţa. Viaţa ia o nouă întorsătura, lumina acum pătrunde în toţi, trebuie să fim mai buni. Este doar un alt Decembrie.

Un Decembrie care a fost mereu al viselor, al bunătăţii. Cu ce este diferit ? Nici acum nu ninge la început de Decembrie.

Bucuresti

Cu 2 luni in Bucuresti, ritmul meu de viata relativ lent a fost dat complet peste cap. Imi cer scuze celor dragi care m-au contactat de multe ori pentru a le mai impartasi diverse. 

Revin curand.

Incetinit

Renunt pentru moment la versuri, iar le-am uitat in adancurile mele. Proza a devenit asa de monotona, dar nu pot renunta la ea, Facultatea a devenit la fel de frumoasa ca si mirosul de friptura intr-o seara din camping. 

Cine nu crede ca Bucurestiul NU rapeste un suflet? Sa-mi spuna verde in fata acest lucru. Lumea nu este asa usoara, dar nici nu te poate pune la pamant, decat daca vrei tu.

Inca o precizare... Tin sa multumesc acestor persoane care arunca o privire aici. Vor fi incantate mai curand cu o proza decat cu o poezie prin care risc sa ma fac ridicola.