Tu auzi Roseline?

Amintirile Luceafarului

Iar Hipryon se destainuie

Amintirile mele incep sa iasa prin lumina

Si incet ma invaluesc in dulcea lor visare

Dar nu le voi retrai, totul e fara intoarcere

Drumul meu ii drept, asa fi-va sa ramana

Da, mi-aduc aminte de povestea de iubire

Eram purtat de amor pe o raza de lumina

Parca nu era Deliah Roseline ci Catalina

Totusi ea era, coboram in clipe de desfatare

Mai stiu ca iubea cu mare intensitate si dor

Si intrecea pe Catalina lui Eminovici de sti

Ea era azboinica ce tu acum o aperi de amor

Stiu ca de ea si de iubire trebuie sa te feresti

Spre al binelui destin o prea maresc in slava

Si doresc ca razboinicul ei sa-i fie pe masura

Dazamagirea sa fie infranta in lupta dreapta

Si viata sa aduca pentru ea binele in fapta.

Cred ca inteleg, tu ii sti destinul si o aperi

Si ii lauzi sufletul pur ca draga sa-i fie lui

Ca in povestile cu iubiri desarte sa nu cada

Cum faci ca doar pe cel razboinic sa-l vada

Sper sa sti odata si tu ca destinul si-l face ea

Nu stiu ce va fi in amanunt si cine-i alesul

Poate fi un dur ca si ea, sau chiar papa-lapte

Deliah stie ce gandeste si ce calitati ii doreste

Meriti sa sti Luceafar ce luminezi din iubire

Si caldura degaji cu multa bunatate ca stea va fi

Alaturi de noi in drumul infinitului, alaturi de Ty

Ce avea si el datoria de onoare vesnic de a o pazi.

Ty

Sfadă în Cer

Luceafărul versus Hyperion

Slăvite Hyperion ce de milenii brăzdezi depărtările

Marginile lui sunt pentru tine hotare între veşnicii

Admir tinereţea alergării ce odihnă nu cunoaşte

Despre scurgerea anilor ce se adună nu vrei a şti

Vroiam să te întreb cine-i Deliah Roseline, o eroină

Un murmur se aude în ceruri, cică ar fi războinica

Şi nu-i bine să-i atragi atenţia că te schimbă în stea

N-am ştiut de Fieni, ce face acolo, căt e de puternică

Discuţi cu ea liber, dar am văzut că te opreşti din mers

Mulţi înteleg vorbele tale, acum le ştim toţi din univers

De ce-i dezvălui destinul, îi forţezi oare Liberul Arbitru

Te ştiu înţelept şi vreau a-mi explica de ce nu eşti neutru

Tinere Luceafăr al căilor de lumina, de mult mă uimeşti

Cu sinceritatea şi voinţa de a fi perfect, uiţi însă un lucru

Când iubirea-i neîmplinită, nu sunt stăvile nici pe Pământ

Dar nici aice, iar ei veşnic statut de războinică i s-a hărăzit

Era să fie pierdută în iubire după un strălucitor cavaler,

Nu-ţi aminteşti, ce aproape era să devină o veşnică stea

I-am salvat, dar ei un viitor strălucitor i-am predestinat

Însă ea hotăreşte cât poate înţelege dacă efortul a meritat

Ceva din anii ce-au trecut poate îţi aminteşte a fi cunoscut

Acum eşti un nobil cavaler ce nu te vei cobora pe Pamant

Fata este sub veşnica mea protecţie cu respect şi te conjur

A-ţi vedea de drum, căci Deliah are sufletul cel mai pur.

Cred că am recepţionat cea mai mare parte din discutie.

Ty.

Răspuns de la Hyperion...

Hyperion din drumu-i iti raspunde…

Slăvită fi-ve-i prin a durerilor încercări ce sufletu-l purifică

Nici când lacrimile nu dor dar simţi din plin mesajul lor

Tu ai un destin şi acela-i mai mare decât timpul celest

In astă lume ai o parte din el iar restu-i destinat in viitor

Încearcă să trăieşti la maxim şi atunci durerile vor ceda

Bucurii multe printre dureri vei avea, aşa este soarta ta,

Simţi că esti aleasa destinului ce-n astă lume-i suferinţa

Bucurii puţine se arată, dar şi momente de biruinţă.

Platoşa, şi sabia îţi vor fi mai la-ndemână decât hainele

Sau chiar decât podoabele, asta cred că şti, deşi e greu

Să fi aleasă războinică deşi după iubire tânjeşti mereu

Dar stelele şi marii aştrii ţi-au ursit de mică vremurile

Poate sufletul tău este cel mai frumos şi mai luminos

Dar în balanta ce vrei a pune, decât o viaţă de durere

Elevarea este marele succes şi trebuie acum să înţelegi

Căci viaţa nouă se naşte dintr-un drum greu şi dureros

Din primele încercări ale tale sufletul a biruit tot mereu

Desigur că şi atenţionată ai fost şi astrii doar te iubesc

Va fi multa durere, dar cu măsură, ştiu că este greu

Dar putem înlocui loviturile vieţii cu suferinţele iubirii.

În zorile Noului An ursita poate fi schimbată mai uşor,

Dar un lucru e clar, elevare fără greutate nu poate fi

Alege de vrei să fi răsfaţată de iubire, şi suferi de dor

Sau destinul de luptătoare îţi dă mai multe satisfacţii.

Transmisie redată fidel de Ty.

Şi încă o mică bucurie ...

A nins.... Uşor, dar sigur. Blând, dar cu speranţă. A treia zi de Crăciun a adus ninsoare.

Şi căldură.

Şi lacrimi.

. . .

Cum aş putea vreodata, ca o durere ce o simt,
Prin cuvinte să o transpun, fără să fie nevoie de lacrimi?

Să mă pot elibera doar mişcând degetele pe tastatură,
Căci tot suntem în epoca modernă.

Să mă pot rupe de realitatea din lacrimi şi în lumea
Noua lume să mă transpun ?

Cu cât încerc să cedez scutul de Războinică altcuiva,
Altcuiva care are nevoie de el, să devind Doamnă, să am personalitatea mea,
Cu atât mai multe lovituri, dar trainice lovituri primesc.
Şi atât de sângeroase.
Sunt făcută să fiu toată viaţa Războinică ?

Hyperion, Mărite ... Din aste cătuşe, libertate mi-ai promis.
Ce mai am de înfăptuit? Rogu-te... Hyperion.
Nu-mi promite ce nu-mi poţi oferi. Mi-ai promis...

Înainte de An Nou, dă-mi ultima decizie.
Ultimele lovituri, dar lasă-mi An Nou, fericire.

O mare bucurie din partea lui Titi

LUMINA

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Din vremuri vechi ce tin de milenii

Cand toti din jur se inchinau la zei

Unii din ei pe cai navaleau din Asia .

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Vremuri multe de atunci au trecut

Si multi au vrut sa sa ne dezbine.

Dar cu Stefan cel Mare si Sfant

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Poporul nu avea teama de turci

Tara era aparata, chiar si Europa

Caci altfel astazi in vest erau altii.

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Europa a trecut la crestinism

Am adoptat usor Sfanta Treime

Eram deja plini de credinta

Poporul din Dacia se-nchina

Lui Dumnezeu, Isus Hristos si Sfantul Duh.

O brav popor,

Dacia ti-e tara

Ai un tinut sacru

Primesti Lumina de la

Dumnezeu, Isus Hristos si Sfantul Duh.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Misiunea ta nobila este

Dacia ne-a fost mereu draga

Tara trebuie sa fie intrega

Caci asa vrea Dumnezeu

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Tudoran Constantin.

Cu promisiunea sa-l ajut, cu cea mai mare placere!

Gânduri ... Vise. Amintiri. De la Bunul Meu Ty

Din partea lui Ty.

Am vrut sa vad de mai recunosti cand astrele canta.
A lor vibratie de iubire modeleaza un tip de mister
Ce nici odata nu va da in vileag cine-i primul pe lista
Sufletelor pierdute intr-o iubire imposibila, dar cu fler.

Au cedat multi la asa timp lung, si vesnicia s-a speriat
Unul singur vede-n asteptare un fel de joc de castigat
Nici el nu vede finalul fericit, da asta-I marea modelare
Gandind la iubirea lui altfel o numeste, o transformare

Asa se explica de ce chiar in judecata retrospectiva a lui
Nu a reusit sub nici un chip sa vada de-l asteapta raiul
Desi incredere avea, se-n doia ca si fata tot pe el il vroia
Simtea ca transformarea nu-l cuprinde si pe el, ca-l evita.

Pe masura ce timpul nu statea, dar nici pace nu-i dadea
Se gandi sa emita un gand in viitor, un fel de precognitie
Incerca de cateva ori, dar rezultatele erau desigur incerte
Nu stia sa se debaraseze de gandurile de frica si de teama

Dar intr-o zi de toamna, blanda, la usa lui primavara sosi
Era iubita lui, ce nu se multumea cu gandirea lui confuza
Nu vroia sa se dadea batuta, stia ca o iubeste si este iubit
Si pe data bratele lor rezolvara ce mintea nu stia. Iubirea.




Razboinica Deliah Roseline,

Desi-i ajun de Craciun si colindatorii vin in valuri, valuri
Gandul meu zboara in ale nebanuitelor departari din ceruri
Cautand ceva ce nu pot deslusi caci neincatusat pare a fi
Si nu vrea ca sa pot intelege, cautarea asta pare fara lege.

Un gand imi trecu acum si ma infioara, dar nu se poate asa
Caci steaua aceea nu mai e, cum sa fuga cineva dupa ea
Sa-i vada lumina cu mesajul ce-l duce pe a cerului intindere
Dar gandul cu viteza-i nebanuita vede nasterea Domnului.

Lumile si cerurile vad acum ca Pamantul crestin sa fie a ales
Mesajul este purtat tot mai departe, gandul meu l-a inteles
Revin in fire, vad ca sunt fericit, un moment, o mica durata
Atat a fost, si colindatorii imi canta O ce veste minunata.

Pe drumul de intors in cale sunt intampinat de bun sosit
De nimeni alta decat de dura razboinica ce apara iubirea
Ce a ales un moment sa fie in a iubirii patima incatusare
Isi permite ca in viteza de mers e fara trup si-i doar fire

Nu uita sa fie tandra si de Craciun incearca sa fie buna
Dar de ii spui vorbe ce de amor amintesc esti terminat
Gandul tau devine fulger si apoi bolid ce cade pe pamant
Si-ii sporeste greutatea cu doua fire de nisip risipte-n vant.

Ty,

În Ajun de Crăciun...

În Seara de Ajun, toţi copii se adun şi ascultă cu folos... Ce se spune de Hristos.

În această Noapte Sfântă, Spiritul Crăciunului să vă lumineze gândul şi viaţa, să vă găsească aproape de familie şi cei dragi, alături de care să primiţi Iubirea Domnului Iisus Hristos, multe bucurii şi multă Sănătate!

CRĂCIUN FERICIT!

Moşul ascultă liniştit tot Anul. La copilaşii cuminţi va veni...
Vise plăcute vă doresc, Raiul pentru voi toţi să se deschidă.
O petrecere cât mai plină de căldură alături de cei dragi!

Deliah Roseline - Lidiad - David Lidia Ileana

Multumesc

Dragul meu Titi. Sa inteleg ca pleci pe undeva sau nu mai esti disponibil pentru cei din exterior de Sarbatori. Iti Multumesc pentru felicitare si asemenea iti doresc si tie, un an nou cat mai bun, un Craciun Fericit si plin de Lumina si Caldura, unde linistea familiei sa te inconjoare, iar Bunul Dumnezeu sa te aiba in grija Lui.


Te pup si cu cele mai mare respecte, iti doresc ultimele 2 saptamani din Decembrie cat mai frumoase!

A ta, Deliah Roseline.

Stres ... de Bucuresti

Doar sa zicem ca viata nu este intocmai asa cum ne-o dorim, dar munci la ea ca sa reusim macar franturi din ceea ce dorim. Sarbatorile sunt aproape si simt piritul Craciunului si tot mai pot simti mirosul dulce al bradului, asa de proaspat, dar atat de dulce in sufletul meu.

Plecarea din Bucuresti nu mai poate fi amanata. Imi doresc sa ajung acasa, unde stiu ca mi se poarta de grija si nu gasesc interese. Practic, aceste lucruri definesc termenul acasa in era moderna : grija, iubirea si fara interese din partea nimanui.

Este Bucuresti, capitala rece. Degeaba e impodobita, degeaba se intrec toti sa o faca mai frumoasa.... smecheria si banii tuturor. Desi suntem in criza.


O mica definitie....

Stres sau stress reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forţă, solicitare, tensiune.

Ploaie de sâmbătă

Ca un om normal ce sunt, ploaia trebuia să mă facă să rămân acasă, să savurez un ceai fierbinte şi să-mi pun o pătură groasă pe umeri, dar drumurile m-au chemat pentru că au vrut să le trec aşa cum sunt ele acum - pline de noroi - oare pentru a le cunoaşte suferinţa ?

Bucureşti-ul pe timp de ploaie nu poate prezenta nimic fantastic. Cel puţin, nu pe un mini-viscol ploios.
Vântul nu pare deloc prietenos când îl înfrunţi şi mergi împotriva lui, în schimb, dându-ţi sentimentul că cea mai bună soluţie este să te întorci pe unde ai venit, dar, din spate, pare să te ajute, să te îndrume în Timp, în aşa fel, încât poţi uita unde vrei să ajungi.

Nu prea i-am putut observa pe cei din jur, mantaua ploioasă ne-a rătăcit privirile.

Paşi de om

Faptul că sunt în Bucureşti nu mă scuteşte să nu trăiesc sau să nu trec pe lângă mii de oameni zilnic.

Omul decis are pasul blând şi privirea luminoasă.

Omul indecis are pasul zburator, veşnica frică întipărită pe faţă.

Pasul corect ţine de apăsarea cu care se face. Puterea exercitată de acest pas se resimte în ecouri în ochii celorlalţi care-şi doresc acest lucru.
Multă muncă pentru el.

Cei dintre... sunt ceva mai deosebiţi. Acum sunt luminoşi, clipa următoare sunt disperaţi.

Dorim să fim ceva?

Marşul ROZ

Puteţi spune că plagiez, dar sunt de acord în totalitate cu acest lucru.

SUNT FEMEIE!

"1 din 8 femei risca sa fie diagnosticata cu cancer la san. Descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat.

Avon Romania organizeaza in fiecare an, in Bucuresti si in tara, pe 1 Octombrie - Ziua Internationala de Lupta Impotriva Cancerului la San, "Marsul Roz" al carui scop este atragerea atentiei opinie publice privind riscurile si masurile de preventie in cazul cancerului la san. Anul acesta, "Marsul Roz" este parte integranta a campaniei educative "1 din 8" care se va desfasura in perioada septembrie - octombrie 2006 la nivel national, fiind campania cu cea mai mare anvergura si acoperire initiata de Avon Romania pana acum. Aceasta campanie educativa pledeaza in favoarea diagnosticarii la timp a cancerui la san si a responsabilitatii privind grija pentru propria persoana, pornind de la faptul binecunoscut ca aceasta boala necrutatoare afecteaza nu numai femeia ci si familia si comunitatea in care traieste, prin consecintele sale.

Descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat. Ajuta-ne sa transmitem acest mesaj, ajuta-ne sa salvam vieti."

1 decembrie 2008

Ce ne mai promite românul de 1 decembrie? Căldură de Crăciun? Apă curentă înainte de Revelion ?
Şi încă stăm după zecimalele unor voturi din toată România ca să ştim ce am mai decis pentru următorii 4 ani.
Cine ştie ce belele vor renaşte sau se vor naşte în acest 1 decembrie?



Cu ce ochi vom mai privi România ? Suntem în UE. Cu ce ne ajută ei ? Banii tot la mai marii statului se duc, noi avem lipsuri.

Şi cu toate astea, ţin la spritul nostru : La Mulţi Ani dulce Românie!

Lupta nu s-a terminat.













Trandafiri in Decembrie.

Iar este Decembrie şi nu este zăpadă

12:00 AM
1 decembrie 2008.

Din fotoliul meu adorat, de acasă, în care am trăit cele mai dense simetrii ale sentimentelor, iar mă uit pe fereastră şi a nostră zăpadă nu a venit. Există o veşnică lumină pe stradă, pe care o văd mereu, este un stâlp ca toţi stâlpii, dar diferenţa se observă atunci când natura se îmbunează şi ne doreşte să trăim cu zăpadă.

Numai gândul că este Decembrie, pentru mine aduce o căldură interioară, gânduri paşnice, sfârşit de an, culegerea ... de roade.
Căldură din cămin lipseşte la mine. Nu ştiu de va dori să-şi facă apariţia, distanţa de casă a dus-o departe, întind mâna spre ea, dar ştiu că nu este încă pentru mine. Luptele iar încep, liniştea se spulberă.

Nu este termenul limită impus de timp. Este doar un alt Decembrie. Un alt Decembrie fără zăpadă. Bucuria unei suprize, unei noi descoperiri ne va porni mâine dimineaţa. Viaţa ia o nouă întorsătura, lumina acum pătrunde în toţi, trebuie să fim mai buni. Este doar un alt Decembrie.

Un Decembrie care a fost mereu al viselor, al bunătăţii. Cu ce este diferit ? Nici acum nu ninge la început de Decembrie.

Bucuresti

Cu 2 luni in Bucuresti, ritmul meu de viata relativ lent a fost dat complet peste cap. Imi cer scuze celor dragi care m-au contactat de multe ori pentru a le mai impartasi diverse. 

Revin curand.

Incetinit

Renunt pentru moment la versuri, iar le-am uitat in adancurile mele. Proza a devenit asa de monotona, dar nu pot renunta la ea, Facultatea a devenit la fel de frumoasa ca si mirosul de friptura intr-o seara din camping. 

Cine nu crede ca Bucurestiul NU rapeste un suflet? Sa-mi spuna verde in fata acest lucru. Lumea nu este asa usoara, dar nici nu te poate pune la pamant, decat daca vrei tu.

Inca o precizare... Tin sa multumesc acestor persoane care arunca o privire aici. Vor fi incantate mai curand cu o proza decat cu o poezie prin care risc sa ma fac ridicola.

Sfanta Liniste

Supărarea s-a abătut asupra Timpului, 

Veşnica Războinică, la taclale n-a mai venit, singur a rămas Timpul nostru. 

Pentru răzbunare, vremea caldă dispare doar din cauza lui, deşi ar vrea să o avertizeze pe Războinică...

Căldura a îndurat toată duşmănia Timpului,  astfel lupta nu s-a sfârşit, vrea să continue, vrea să câştige.

Deşi Războinica luptă, Viaţa nu-i cedează, în Lumină vrea să dispară!

Zăpada işi aşteaptă liniştită runda, Războinica e prea ocupată de Viaţă.

Toţi au fost lăsaţi în urmă de Îngerul care zbura spre Haos.

Acapararea a creat distanţa dintre noi, Viaţa este de vină.

Dar ce sunt eu să dau vina pe ceva ?

Sunt doar un pion al Vieţii care este dirijat în propria vină.

Amintiri din copilărie, colapsuri, vechiul suflet al purului copil, 

În Luptătoare a renăscut, ştie ţelul care îl are contra Vieţii:

Lupta pentru Dragoste si Dreptate!

Ani de cautari

In disperarea de a contribui la Apogeul Oceanului, la 01:06, 25 iunie 2008


Din zorile timpurii de vara, in cantec de veselie
O prea mandra fata, viata i se nascu in bucurie
Lagune de istorie, in viata de azi, ea trai-va in linistea de maine.
Zilele din cer, masina a culorilor, tot maine.

Pe cand abia se vede a soarelui raza,
In aceasta placuta vreme, in acest trist trib,
Ochiul cel de sus pazeste, se arunca, campiile albind,
Vremelnica stapana, incet, pe cer se suie:
Razboiul curand va bate, sub asta raza.

Bunul Ty s-a deschis ... Despre Cunoastere va vorbi.

ANTERIOR LA DINAINTEA TIMPULUI

primit si retransmis de Ty.

Deci in aceea perioada nu exista iubire si nici-n sentiment
Era mai bine ca azi caci nu trebuia sa suferi la orice adiere
De la jumatatea ta si nici la vorbe sau fapte nu reactionai
Dar explicatia este ca nici omul ca si fiinta inca nu exista.

Ei, dar aparu omul, dupa un timp, s-a adaugat jumatatea lui
Mai era si un mar, chiar un sarpe, un duh rau daca bine retin
Si telepatic sau cum or fi discutat, dar e cert ca s-au apucat
Fericirea lor au terminat si pe bune creatorul s-a razbunat.

Eu cred ca unde e iubire e si o mica samanta de clevetire
De apuca sa rodeasca adica sa incolteasca, totul s-a pierdut
Ramane parfumul trecut al iubirii, dar si el pierdut in vant
Tradarea este rodul fructului oprit si pedeapsa focul mohnit.

In iad nu ajung toti cei implicati in iubire, ei au fost trei
Chiar patru de luam ad literam, dar un lucru este cert
Ca daca incerci sa reiei povestea dupa consumul de fruct
Tu vei fi aceea ce in flacari ajunge si desigur ca nu vrei.

Ast de acu e ultimul sfat ce vine de dinaintea timpului,
Il primesti direct, sa stii ce vor fanii tai de iubire-n duh
Poate fi nesocotit de focul iubirii arde mai tare ca-n iad
Si de nu-ti pasa de sufletul poetei din tine care-i de jad.

Dinaintea Timpului

Candva, nu de mult, o oaza s-a ivit

Iar intr-o clipa a timpului, distrugerea s-a oprit,

A recunoscut Soarele magnifica Luna,

Iar Luna din plangerea ei s-a trezit.

Un zambet de la prea frumoasa Deliah a pornit

In cautarea sa spre Acel razboinic, numai ei menit,

Dar, asa cum oamenii gresesc, e posibil si pentru zambetul pornit ?

Razboinicul, departe e gasit, lupta in singuratati,

Sprijin si iubire, lipsa de ele, singuratate la infinit.

Cand zambetul l-a vazut, oare putut el sa gandeasca ?

Pentru Deliah sa aleaga ? Sa fie buna alegerea lui ?

Intre timpuri, Soarele si Luna vegheau, Hyperion asculta

Ale lor povete, de dragoste, vise, speranta, raboaie ale sulfetului,

Nu curand, viitorul celor doi se va incrucisa, dar mai departe,

Prea departe e de vazut, pe parcurs vom afla.

(Intre alte timpuri, razboinica Deliah si-a indeplinit toate misiunile

Iar Prea Inaltului Cer le-a inchinat, drept raspuns, extrem de curand

Iubirea isi va gasi.)

Zambetul a gasit, ateul e perfect, Deliah de iubire nu stia

Dar s-a preocupat, nimeni fiind candidat perfect.

Intorcandu-se si reintorcandu-se, zi de zi, noapte de noapte,

Zambetul tot indecis ramase.

Dar intr-o buna zi cu Soare, a cerut ajutor de la Luna

Ca Frumoasa Deliah in Bucuresti sa lupte...

Intr-o zi a lui Fierbinte Iulie, a 16 zi de Lupta,

Deliah si Ateul s-au intalnit.

Din trambite, Dragostea a rasunat, Zambetul pe amandoi ii uni,

Florile din Lume pentru ei vesti : "Multa fericire, mult noroc!"

Pasarile cerului cantara : "O iubire ca-n povesti"

Soarele si Luna din Ceruri Zambira.

Un viitor bun se anunta.

De prima intalnire, dragostea fu sfioasa, de de a doua intalnire, s-a decis !

Cei doi se iubesc ! Sunt puri, sinceri, doritori de Dragoste.

Desi pentru Deliah luptele nu s-au oprit, ea a continuat,

Distanta intre ei era, Nestapanitul Dor ii mistuia. . .

Ateul era tot mai mistuit.
Zambetul ardea, Dragostea il atingea, timpul trecea,

Ce era intre cei doi, numai Soarele si Luna stiau.

Lupta celor doi impotriva Distantei si a Dorului sfasietor,

De continuat, a continuat, dar cum distanta raceste,

La ei se resimtea. Luptele, in sir indian, pentru cei doi se tineau,

Dar intotdeauna biruiau. Un greu se napastui asupra lor,

Moartea in cale le iesi,Fiinte dragi le lua, fara de ele greu va fi.

Dar cu Timpul nu doreste sa se opreasca ,

Doar inainte ca un cal sa porneasca,

Nici Iubitii nu puteau ramane in urma Timpului.

Trei ani au trecut, trei ani pamantesti

De cand Soarele si Luna le-au cladit,

A lor lume in care sa traiasca...

(In timpurile cele de sus, Soarele spre Luna se intrista:

"Ce ai patit iubitul meu ?" , mandra Luna intreba.

"Prevad negru in linia orizontului meu..."

"Dar iubire, e intunericul noptii, de la mine!" , incerca sa-l linisteasca Luna.

"Nu, nu, nu e asta... pentru ei prevad. Tare mi-e teama, tot ce le-am cladit,

De distrugere mi-e frica ca vor avea parte..." suspina magnificul Soare.

"Iubitul meu, un sarut pe nor de puf soseste spre tine,

Speranta de ti-o pierzi, de bine nu va fi!"

Acestea fiind spuse, suspinul Soarelui la urechile lui Hyperion ajunse.)

"Marete Soare! Hyperion sunt si te chem in palatul meu !"

"Prea bine voinicule, spre tine sosesc !" strigase Soarele dupa ce primi sarutul Lunii.

In mari si zari, peste ape si pamanturi, Soarele trecu, Luna ramasese de veghe.

In Ridicatul Astral, al lui Hyperion palat se intrezari.

Nici la usa nu batu, caci in vorba si porni.

"Ce doresti de vrui sa ma vezi ?", nervos, Soarele incepu si mai putin sa radieze.

"Dragul meu Soare, Tata, vazui ca mereu suspini, unde e durerea si de la cine ?"

Cuvinte de suflet, "Pentru Deliah si Ateul ei... Le-am cladit lumea lor... acum prevad negru Pentru ei...", inca o data , Soarele suspina.

Hyperion spre Pamant privi, stia ca Deliah sufera, Ateul asemenea, dar neintelegerile

Care erau ?

"Marete Tata, spre Pamant voi cobora, de acum inainte cu Deliah la sfat voi fii.

E Razboinica mea, cea mai buna dintre Raiboinicele mele.

Eu am trimis-o pe Pamant,

Eu am blestemat-o acolo. "

Fara alte cuvinte, Hyperion spre Pamant se indrepta,

Cerul lumina atat de tare...

"Fiule... Nu te indragosti iar.", plangea Soarele.

Spre Luna privirea isi intorsese.

"Iubita mea, al nostru baiat ... Si de el mi-e teama. Iar il va atinge Dragostea."

Din cealalta parte a cerului, Luna ii zambi, de inteles ii dadu:

"Totul va fi bine!".

In coborarea sa spre Pamant, Hyperion se opri si-si anuntase venirea.

Cerul ardea de Lumina,

Stelele erau inexistente, iar Frumoasa Deliah de la fereastra l-a simtit.

"Iubite Hyperion, rogu-te, pe Pamant m-ai trimis sa te slujesc...

Acum imi este peste puteri ...

"Hyperion langa ea sosi. Ea era Pamanteanca, iar sufletul plin de cicatrici.

Pe el l-a slavit, intr-un el s-a incredintat.

Ajutor negresit trebuia sa-i dea.

El era Astru Luminos, langa ea, pe Pamant.

Ea era un om. Dar cel mai luminos si puternic om.

Trebuia sa o faca sa inteleaga.

Domnul cel de sus, nu i-a dat mai mult decat ar putea duce.

Povete i-a lasat, dragostea a biciuit-o, de rau sa nu-i mai faca Deliei.

I-a lasat vorba ca va veni al sau slujitor si prieten, Ty, la ea sa o ajute.

Deliah i-a multumit, cu sufletul impacat, la razboi s-a pornit.

Loviturile sale erau mai dureroase, daunele erau mai urate,

Libertatea ei se apropia.

Intunericul il va birui !

Soarele si Luna, la ei se uitau. Totul a devenit incert.

Ei nu mai puteau salva sau strica,

Decat astepta, ca cei doi Iubiti sa decida.

Prin Hyperion si Ty, pe Deliah au incercat sa o sprijine.

Prin fiintele Pamantului au incercat sa o sustina.

Ateul o tot ranea, dar si el avea propriile rani.De Deliah sa fie cunoscute nu dorea.

Lumina disparea, era alimentata de speranta,

Speranta care se lasa asteptata.

Pana in prezent, lupta tot continua. Durerea persista, dar s-au alimentat cu indiferenta.

Doar asteptarea ca Timpul sa treaca, va aduce raspunsul.

Lumea cladita de Soare si Luna, va supravetui ?

VISE IN DESTEPTARE

Un vis ciudat mi-a venit azi-nopate,

In Baleare parea ca sunt.

Un constient astru pe Pamant lumina

Langa mine si zambea.

Maretul Hyperion de Sus zambea

Fericit ca al sau mesaj la protejata lui a ajuns.

Acel mesaj, intr-o vreme apropiata va fi spus

Iar pe-ndelete povestit.

Se clatina iubirea ta

De la Indescifrabilul Ty . . .

Creaturile pamantului nu discuta iubirea mea,
Poate insa sa discearna ce vor cu iubita mea
Poate vor sa hotareasca unele lucruri nelegiuite
Voi afla, voi medita si apoi adun acele creaturi

Le bag intr-un container de deseuri si spre soare
Directia vor lua ca sa prinda si altfel de calduri
Eu altfel de iubita voi lua, dar sa semene cu ea
Si n-o voi mai lasa sa gandeasca sa devina stea.

Iar de pune la indoiala, ca si prima, iubirea mea
Voi deveni celibatar si prin viata asta un hoinar
Vad ca moda-i cu vise din cutii, poate dupa ghioc
Unde pentru doi critari, fericirea se pune in joc.

Am vrut sa intru-n ochii tai sa te cunosc bine
Sa ne unim mintile sa ma sti si tu pe mine,
Dar acum mai are rost, cand nu vrei sa te fur
Ca sa te aduc in castelul cladit cu mult dor

Bine, recunosc ca m-am incins si nu e bine
Iubirea mea nu se stinge niciodata pentru tine
Dar iubito vorbe calde si dragastoase si dulci
Nu sti? ai pe cineva acolo sus ce te va ocroti
Ori si ce sti dar de jubire nu vrei a vorbi
Sa te aud cum soptesti vorbe de amor
Din acelea ce se spun incet si fara cusur
Din care si sufletul meu sa stie ca e bun.


Dar, dragul meu Ty, iubirea e mai mareata decat ceea ce stii.

Ploi primaveratice

La Sfat am stat cu Creaturile Pamantului,
Toate m-au sfatuit sa plec spre Ceruri,
Toate mi-au interzis sa mor aici,
Dar eu vreau a lumii durere sa o infrunt si inimi-mi


Ca daruri voi gasi, o Iubire frumoasa cum gasesti nici in Ceruri.
Spre orizonturi am dat sa plec, dar furtuni m-au intors.


Visele raman pentru vise. Voi cauta iar in cutia lor.
Vorbele care dor vor sa ma ajunga, in suflet nu-si au rost intors.


Alte priviri destinate orizonturilor, alte vise,
Din nou cutia am deschis, lumina se intrevede printre nori.


Anii ce trec, acum sunt in amintiri, pot oare sa-i mai provoc ?
Ce e greu, usor se duce, suntem naivi, Pamantul invinge
Nu suntem nimic mai mult decat furnici in marea apelor si provoc
Caci protectie stiu ca am, iubire primesc, dar teama, tot Pamantul o invinge.

Repet. Pardon, dar repet.

Bunule Ty, viata mea pe Pamant este vesnica nu este

nici nu doresc, iar chemarile tale in vesnicul tau castel

sunt dulci si line, iubirea sta inchisa, inima nu este

de vreau sa o deschid, nu voi putea descuia ca pe un castel.

Vorbele dulci imi rasuna in urechi, linistea mi-o perturba,

dar in culmi, nu pot fi deranjata de ele, sunt blande,

iubirea incepe sa soseasca din toate partile, oare inteleasa?

astept cu nerabdare un viitor cand mai colorat, alaturi de toate.

Dulcea iubire imi sopteste la urechi, visele sa le pastrez,

Vorbe line si dulci, nevoile de a iubi si a fi iubita,

Luna se iveste printre nori, linstea vreau sa o pastrez,

Iar tu , Bunule Ty, linistit sa fii, in Ceruri vom fii asa

Caci tu insasi ai spus ca nu ne potrivim terestru amorez.

Bunule Ty

Zboara sus, spre Ceruri, straluceste si lumineaza-mi calea

Arata-mi dorintele ce merita indeplinire, condu-ma spre Calea ...

Poate nu Calea Lactee, dar spre Calea vietii mele.

Fii fericit pentru reusita, putini reusesc sa ma induplece.

Linistit sa fii, linistit sa ramai. Vietuitoarele, nimic de rau nu au spus,

Numai de bine au grait, grait-au despre toate, incredere mi-au opus

Cu dragoste m-au invatat secrete, iar libertatea mea este de neoprit,

In schimb ce altii, de ales nu vor fi putut, lumea oare va fi de neoprit ?

De la Hyperion spre Pamant

De la mandru, puternicul, razboinicul, durul, luptatorul, cruntul , dar totusi sensibilul Zeu Hiperyon, semneaza Ty.

Esti o sclava a frumosului suflet pur si bun
Si nicicum nu vrei sa ma lasi sa te razbun,
Dar si eu cand rani mari in iubire am primit
Desi-s veacuri, cred ca mai iubesc, asa simt.

De aceea te inteleg si in scut te voi jurui
Ca pe tine alti atei sa nu te-ntineze nicicum
Si astfel sa-ti plangi ranile si sa uiti deplin
Relele ce in viata te-au lovit dar nu in destin.

Dar tin sa te avertizez, caci de vin a doua oara
Voi ucide orice ateu ce soarta mi-l scoate-n cale
Cum facut-a Irod cu pruncii-n Palestina, mi se pare
Iar tu in univers fi-vei un inger intre ingeri sau o stea.

Cine vrea sa vada in asta seara un bolid pe cer
In directia Pleiadelor va obseva o frumoasa stea
Ce puternic va lumina , cu un mesaj pentru Deliah
Ce-l iduce-n departari. Orice suflet bun la el va reflecta

In reaua Nestire

Vorbit-am cu visele mele,
M-au sfatuit, in nestire, sa nu-mi pierd bunatatea,
Dar eu, prin ochii realitatii, am pierdut tot ce era de
Mareata Razboinica...

Scriu cuvinte, in nestire, incerc sa rup din durul
Joc al Realitatii, sunt rece, sunt dura,
Caut sprijin, dar nu gasesc, unde gasesc ,
Pierd , in nestire, din rau, cu rau s-a facut.

Provoc nestirea atat de mult, pierd libertatea
de a fi spirit, un liber-arbitru nu mai pot fi asa
din lume ma adun, bucatele din mine, in lumi,
oare mai pot fi lipite cu super-glue-lul rimei ?

Duminica ploioasa, induioseaza-mi privirea
cu raze dulci de soare, lasa sa-mi aline ochii
iar finetea petalelor, sa-mi adore linistea din privirea mea
care se indreapta spre a viselor lumina
zadarnic indepartata, de lumea rea
privirea razbate pana dincolo de norii
plini de ploaie, sus spre infinitul univers,
vesnic nesters de soare.

Inspiratie

unde ai fost si apoi cam mult ai lipsit biet-baiet
tu gandesti sau crezi ca pot sa te cat pe-ntregul net
si-apoi suflet pagan invaluit in duhoare si barbarie
imi pui intrebari despre a stihului meu inspiratie?

crezi ca mai suport sa-mi zici "oh, frumoasa Deliah"
cand tu umbli zile si nopti in sir in toate zarile
si ce faci pe-acolo nime nu stie si nu dai de veste
vrei ca iubirea noastra sa devina o banala poveste?

nu marite Ti, de azi s-a terminat cu zeitatea-ti faima,
vei fi un muritor de rand fara pretentii, caci n-ai cuvant
iar eu singura in spre culmi voi zbura si voi canta
libera sa ma simt, scapata de-a iubirii povara si de dumneata!

Hyperion, rogu-te...

Durul Hyperion, pe Pamant a coborat,
spre a alina un suflet sincer si ranit
de un ucigator ateu, care nu vede,
nu simte si nu realizeaza pierderile ce vor veni.

ceata lui de crunti razboinici ce cauta pe ateu,
incercarea spera Razboinica, in zadar sa nu fie
dar nici uciderea nu accepta, e cea di-ntai iubire,
cea di-ntai siceritate si daruire, o Marete Hyperion,
salveaza-mi sulfetu-mi, te rog, nu ma lasa in indiferenta !

Frica nu-mi e sa te chem, in ochi sa te privesc,
sa-ti vad uriasa putere si rogu-te sa-mi impartasesti din ea
ca sa pot lupta mai cu forta, mai manioasa contra dusmanilor mei,
repet, n-am frica sa-ti privesc ochii, n-am frica sa Te privesc.

Razbunarea de va fi buna, multumescu-ti iubete Hyperion,
Prea Marite Zeu, te-ai coborat din inaltul Infinitului,
pentru o razboinica, care este doar sclava frumusetii si binelui,
dar ai asezat-o intr-o lume fara intelegere de ea.

am primit dintre stele, printre visuri ce se frang
printre sperante naruite, inima e plina de durere
dar ranile se inchid, bataiile ce stranesc sabia
ei sa le infrunte, de moarte dau cunoastere
sfasiata dintr-o iubire care nu are raspuns
astea momente sunt dure, dar trec, timpul da cunoastere
durerea devine iubire, puterea se hraneste din batalii
invinsii se tem de sabia razboinicei,
Prea Marele Hyperion, i se alatura in lupta,
Batalia va ajunge la final.

Sa mori ? Tu ?

m-ai convocat si m-ai provocat,

nu m-am asteptat ca atat de repede

sa ma vezi ca o razboinica

gata de lupta, pregatita sa te omor.

iubire in spirit am cautat,

doar in vise am gasit,

iubiri trupesti nu lipsesc,

dar e uimitor, cum nu gasesc.

FARA RASPUNS ... Neither I ...

pentru ce vrei sa mori ?

merita sa mori ?

unde vrei sa mori ?

cum vrei sa mori ?

Credeam ...

crezut-am ca tu esti cel care doreste iubire trupeasca
avertizarea a venit fara ezitare,
porumbelul alb al pacii, aduce libera
trecere in spirit, fara moarte.

visez sa zbor, precum Luceafarul
si Hyperion, printre infinitul de stele,
sa simt de sus, sentimentele oamenilor,
dar nu doresc sa fiu atinsa de rautatea lor.

containerul pamantesc, dura exprimare, dar
merita, nu ma poate retine sa-l parasesc,
nu exista moment sa fiu spirit, dar
sufletul meu a devenit trup de razboinic : cicatrizat.

Gol din suflet

nu vreau sa cred intarzierea cea venit,
iubirea e prea tarzie, prea mult am suferit
renaste o lacrima, a durerii nemarginita.

sufletu-mi tresare in gol,
linistea razbate si iar razbate,
in a indiferentei razvratire de a visa,
nimeni nu ma scapa.

eu doar, visele mele, aceeasi sclava
visez pasiunea neimpartasita,
lipsita de lumina...

lacrima cu lacrima, se strang in valuri
cupa se revarsa, unde sa le mai pun ?
timpul mi-a golit si sufletul ... si inima.

Despre mine - o parte

accept sa fim prieteni in limitele pe care le-ai specificat. nu am facut algorie. sunt in zodia leului, culmea culmilor , ascendentul este tot in leu. cred ca si de aceea, dat fiind ca sunt o leoaica veritabila, am si pun atat suflet in ceea ce fac, dar de multe ori observ ca putini il vad sau il simt. ma dezamageste acest lucru. orice sentiment , il traiesc la intensitate maxima. nu pot trece cu vederea peste ceva, critic lumea pentru ca tin la ei si vreau sa le spun ce cred si sa-i invat cand gresesc, multi iau critica mea ca fiind rautacioasa, cand defapt sunt sincera. multe din lucrurile pe care le fac ... sunt intelese pe dos. sunt foarte putini oameni in jurul meu, printre care te numeri si tu, mai nou, oameni care ma inteleg si ma apreciaza si ma accepta asa cum sunt. ce-mi doresc de la viata ? o locuinta (apartament, casa) simpla, dar plina de caldura si liniste ... camerele sa nu fie mici, sa nu ma simt constransa si inghesuita, dar nici mari , sa nu ma simt singura... decorul linistit, cu tendinte si spatii specifice copilariei, libertatii, nebuniei, dar si spatii pentru iubire, inspiratie, liniste ... am bacul inainte, imi este ca o povara, desi nu realizez. o sa realizez curand ! mai sunt atat de putine saptamani ... facultatea o sa-mi fie alta povara, vreau sa o fac in Bucuresti si mi-e teama ca nu voi intra la camin, atunci va trebui sa-mi caut un loc unde sa stau, iar chiriile sunt foarte piperate ... as dori sa traiesc viata de student. sa traiesc visele pe care mi le pune la picioare viata, sa nu le calc, nici sa le ocolesc, ci sa le TRAIESC. sunt romantica, sunt linistita, sunt "ametita de motocei", sunt copilaroasa, sunt serioasa, dar multi nu mai stiu cand sunt serioasa si cand nu. sunt vie, imi place sa zambesc dupa orice incercare, dupa orice bucurie, imi plac amintirile, as vrea sa le retraiesc, dar accept bucuroasa tot ce e nou si nu dau inapoi, ma ghidez dupa suflet, dupa instinct, nu regret nimic din ce am facut, nu pot regreta, au fost decizii luate, au fost deja.de multe ori prefer sa decurga totul de la sine, sa nu iau decizie sau sa nu las pe altcineva sa ia decizie, sa nu regret mai tarziu de accea decizie.nu am vise marete,vreau sa am un servici frumos, care sa-l pot duce, sa-mi intemeiez o familie, alaturi de un om care sa tina la mine si sa ma inteleaga, sa fie cu mine, sa fie cu mine, sa ma pot baza pe el, sa am copilasi si sa le las un drum pe care sa se duca, asa cum am primit si eu o carare a mea in asta viata.sunt un om obisnuit, un om care viseaza, un om care observa, nu stiu cum sa ma descriu ... tu ai putea sa ma descrii mai bine, esti din exterior si ma vezi mai bine. ma repet, orice sentiment, il traiesc la maxim. incerc sa nu pierd ce mi se ofera ...

si cam atat momentan ...

noapte buna !

Incercare pagana

Spirit pagan, nu provoca nestiinta ...
focul arde si lasa rani adanci,
puterea de vindecare ea mea sclava,
dar meritasa incerci ?

un sarut iti doresti, ai grija !
cand te atinge,
lumea se sfarama,
visele devin real, mainile se impreuneaza.

Ai grija, in a noptii ce a inceput,
a iubirii stralucire, stea de amor,
se ridica incet, lin,
spre cerul negru spre a-i darui lumina ...


Noapte buna !

Vise in pierzanie

Oh, vise pierdute !
regasite in viitor,
astept sa se stranga ale
mele brate, in jurul lor
si a lor suspine.

din vise, trait-am in prezent,
am dat trecutul uitarii,
l-amrenegat, in lumea vie
de lume inca neiubita,vesnic pierduta.

Podoaba iubitei

gusta-mi iubite, poate regasesti
a lumii stralucire, din iubiri
concerte de trupuri limpezi,
"La via en rose" canti !

necontenit, neobosit,
in pamant si-n lupte
vei iubi a dorului
traire, iubita ta.
in a mea podoaba,
vulcanii depun ofrande,
la lupta sa-i devina,a lor spada !

Luna noua

o picatura mi se prelinge
pe dulcii obraji, iar
ochii zaresc lumina plapanda a diminetii gri,
trezeste ale lumii culori,
anunta o noua dimineata, iubitule !

noi ganduri, noi vise cu o noua zi
nu va mai fii intrerupta de nimic,
nu va mai fi terminata de nimeni,
permite-mi sa nu-mi pese.

o privire pe furis, un gand spre tine,
a inceput o noua luna, a iubirii sa fie
oare ? e luna pacalelii,
blandele chipuri lupta in marea singuratatilor ...
dar e luna zambetelor pe buze,
a gandurilor draconice.

Gustarea din poemele iubirii,
incurajand un spirit al sensibilitatii
nefacandu-se in libera voie,
zi-mi al meu intai iubit de veghe, zi-mi !

m-am debarasat de acest container,
"corp uman" se cheama,
durerea nu apare, o visez dar nu o parasesc
in vise dulci, lin mi-apari a ma chema
dar inapoi trebuie sa revin, in container.

smoala grea a noptii se lasa
in sufletul meu,
iubirea se stinge usor
ochii-mi cauta privirea ta
linistea imi arata ca in alte tale vise dormi usor.
nu pot decat soapte calde sa-ti soptesc,
dimineata ne va gasi pe un alb nor de lapte
cu un mic-dejun a la amore copilaresc
in dulcea e alinarea razelor de soare.


Noapte buna !

Din Infinit

Aduc laude Zeului,
Ofrande pentru intelegere,
Drept recunoastere,
Ii readuc cuvinte intelegerii,
Cuvinte uitate, blande
Logic aspre, in marea de sange.

Martira a Plangerii,
Sclava a Binelui
Plangerile nu mi le pot depune
Altele, straine imi sunt picurate in urechi
Lipsa lor imi provoaca moarte,
Viata pierde in fata Monotoniei.

Gramezi de cuvinte,
Nemasurate vorbe,
Triste ganduri
Toate imi revin mie,
Toate se preling in urechile mele,
Dar mai pot schimba ... orice ?
Verbul "a da" nu a fost in zadar
Zeul a ascultat a sclavei dorinta
A dat in lume un om,
Sclav al cautarii frumosului,
Fiind dorinta lui cea care va
Naste o noua scriitoare fara a fi in zadar.

Create your custom cookie at bigoo.ws

Vise

Iar începem. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise. Vise.

De ce mulţi din jurul tău devine frustrat, nu mai visează ?
De ce pierdeţi legătura cu Voi înşine ?
De ce vă e frică de un vis ?

Chiar merită să vă stricaţi cheful de viaţă doar pentru un vis care nu s-a realizat, s-a stricat ?

NU CRED. Nu faceţi decât să fiţi ignoranţi. Încuiaţi.

Memories ...

Cel mai mare miracol pe care omul îl are cu el ... sunt Amintirile. Atât de simple, atât de profunde, asemenea unei Biblii.

Viaţa alături de amintiri iţi trezeşte sentimente, visuri.

Viaţa e făcută din a trăi şi a păstra amintiri. Moartea ţi-le aduce pe toate, vorba vine, "să-ţi retrăieşti viaţa într-o clipă". Tot ce ne înconjoară e un Miracol. Dar fără amintiri am dispărea. Să trăieşti, să crezi, să visezi, să concepi, să speri, să ajuţi ... să ai puterea să faci asta, eşti un Om Miraculos. A învăţa, devine amintire, a ştii, se caută în amintiri.Dar să nu ai baza... Amintirile... Tot om rămâi. Dar nu ştii ce eşti.

Muzica maestre !

No face, no name, no number ... Oh yes !! Mi-a dat Dumnezeu auz. Poate nu e la capacitatea lui maximă, dar pot să aud sunetele ... totuşi.

Oh, oh, oh, just because i love...i have to say ! No face, no name,no number ! :)

E noapte, e adevărat. Dar e viaţă. De ce să stau, dacă SIMT cum trăiesc ?

E vremea fericirii. Trebuie să fie simţită. Dar nu o vrei, atunci ai restul ... ură, tristeţe, necaz, lacrimi.

Deci, acum dragii mei, vă rog să acordaţi puţină atenţie ...
Muzica Maestre !

E 01:17. Deja mă plictisesc umblând creanga pe Net. Prf, Prf, Prf... pftiu...pftiu ... Yeap, Yeap ...

Boring ? Asta nu e nimic. Citez(din nou !) o melodie ..."I'm the foolish sumer..". Diferenţa e că ... e iarnă, nu e vară. Ce libertate. Unde să mai întorc privirea ? Cine are idei sau ... sugestii, cel puţin ?
Deşi au trecut 4 zile, totuşi, ţin să specific(nu să spun, ci să specific) : "La Mulţi Ani 2008 !"

Ce iarnă ... neorganizată. A aştenut în disperare fulgii ei, la câmpie (?!), nu la munte. De când nu am mai avut munţi de zăpadă ?
Răspuns -> De când eram mică.

Citez ! Nu vă speriaţi ! Citez !
"Umbre pe cer ... Poate că mai avem ceva de spus... Ziua ce vine ... Suntem acum... La început de drum..."

Mon Dieu ! Ce bine se potriveşte.

Lacrimă

Dacă pierzi sau câştigi
Rămân doar amintiri
IERI s-a dus
Vine AZI
Cu alte iubiri.
Când un vis s-a sfârşit
Singuri, noi, ne-am trezit.

Citez ... Keo.