Din trecutul lui Iunie 2007

Chiar începem...

9 iunie 2007... dupa miezul noptii, in apropiere de 01:00...

Atat de rece este atingerea, atat de calculata si dura. Ce am gresit nu pot uita, dar nu pot trai mereu cu aceeasi greseala. Se uita o stea la mine, mai devreme, erai tu ? Doua lumanari aprinse, una langa cealalta, paralele, dar totusi la o distanta. Una mai slaba, care este a mea, cealalta care lumineaza mai puternic, care a lui. Ganduri reci, dure, adevarate sau fictiune ? Cum le pot denumi ? E noapte si sunt singura. As vrea sa plec acum, cat am o perioada in care simt ca sunt copil si nu voi fii suprimata de viata, dar tocmai in perioada asta potrivita, tocmai acum nu se poate. Faza e ca se poate cand se vrea sa se poata, viata decide, dar as fi vrut sa am mai multa putere sa-i schimb cursul, dar nu am momentan sau poate nu am suficient curaj ? Cand viata deja ma va suprima, nu voi mai putea elibera copilul pur din mine pentru ca va fi prea greu pentru el si nu vreau sa-l dobor sau omor si tocmai atunci se va putea, dar voi fii pandita de viata. Simt ca nu e nimic intre noi, decat o usa, un prag. Dar asta e doar un vis, caci intre noi sunt 2 ore, iar acum cand e paralel cu mine - asa simt si banuiesc, dar nu am siguranta - e mult mai mult si sunt mult mai multe. Lucruri pe care nu le stiu, de origine necunoscuta si nu stiu sa reactionez sau ce sa fac. M-am uitat dupa tine, scumpa mea ardere in cer de noapte, esti departe si tu. Dar esti luminoasa. Sunt din categoria celora care noaptea le este un sfetnic bun. Ca si muzica. Dar si atingerea. Cele doua lumini date de lumanari au inceput sa arda si sa fie la fel de intense. As vrea sa delirez, reusesc oare ?Viata e destinata ? Destin e , dar e destinata ? Pot sa mi-o fac eu sau o accept asa cum vine ?Ma simt cum mi se stinge lumina din mine, e noapte, e intuneric, e doborata, dar la prima adiere a soarelui se va reaprinde iar si va fi iar puternica, pana ce noaptea va veni iar, dar , pentru ce se stinge si reaprinde ? Are cineva nevoie de ea ? E cineva pe lumea asta care sa aiba nevoie de lumina mea sau de ajutorul ei ? Prin gandurile mele vin persoane ... Mihai, Gabi, Vero, mama, pisicutele alea mici care simt o mangaiere cu frica, dar incearca sa realizeze adevarata mangaiere care le o ofer fara sa le mai fie frica. Prin slabiciuni si puteri, momente bune si rele, viata incepe cu fiecare rasarit de soare, iar si iar, repetandu-se la infinit, fiind un cerc. Dar cercul nu poate fi rupt, e divin, e intreg, nu are capat, nu are inceput. Asa suntem si noi pentru altii, murind, noi dam altora mai departe sa continue, iar ei mai departe, niciodata nu va fi o ruptura. Intotdeauna, oricata singurate am simti sau am crede ca avem, intotdeauna o usa se va deschide, indiferent ca e tarziu sau devreme pentru noi, se va deschide, si raza de soare va face pe urmatorul sa ne continue, in propriul sau suflet. E ... 01:00. Un semn daca as putea sa-i dau ... dar nu pot face legatura. Nu stiu ce face, il simt pe teren strain, necunoscut, nu stiu cum e acolo la el, ce face ... cu posibilitatea de a ma repeta, ceea ce si fac.
Noapte buna !