Luceafărul versus Hyperion
Slăvite Hyperion ce de milenii brăzdezi depărtările
Marginile lui sunt pentru tine hotare între veşnicii
Admir tinereţea alergării ce odihnă nu cunoaşte
Despre scurgerea anilor ce se adună nu vrei a şti
Vroiam să te întreb cine-i Deliah Roseline, o eroină
Un murmur se aude în ceruri, cică ar fi războinica
Şi nu-i bine să-i atragi atenţia că te schimbă în stea
N-am ştiut de Fieni, ce face acolo, căt e de puternică
Discuţi cu ea liber, dar am văzut că te opreşti din mers
Mulţi înteleg vorbele tale, acum le ştim toţi din univers
De ce-i dezvălui destinul, îi forţezi oare Liberul Arbitru
Te ştiu înţelept şi vreau a-mi explica de ce nu eşti neutru
Tinere Luceafăr al căilor de lumina, de mult mă uimeşti
Cu sinceritatea şi voinţa de a fi perfect, uiţi însă un lucru
Când iubirea-i neîmplinită, nu sunt stăvile nici pe Pământ
Dar nici aice, iar ei veşnic statut de războinică i s-a hărăzit
Era să fie pierdută în iubire după un strălucitor cavaler,
Nu-ţi aminteşti, ce aproape era să devină o veşnică stea
I-am salvat, dar ei un viitor strălucitor i-am predestinat
Însă ea hotăreşte cât poate înţelege dacă efortul a meritat
Ceva din anii ce-au trecut poate îţi aminteşte a fi cunoscut
Acum eşti un nobil cavaler ce nu te vei cobora pe Pamant
Fata este sub veşnica mea protecţie cu respect şi te conjur
A-ţi vedea de drum, căci Deliah are sufletul cel mai pur.
Cred că am recepţionat cea mai mare parte din discutie.
Ty.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu