luni, decembrie 29, 2008

Sfadă în Cer

Luceafărul versus Hyperion


Slăvite Hyperion ce de milenii brăzdezi depărtările

Marginile lui sunt pentru tine hotare între veşnicii

Admir tinereţea alergării ce odihnă nu cunoaşte

Despre scurgerea anilor ce se adună nu vrei a şti


Vroiam să te întreb cine-i Deliah Roseline, o eroină

Un murmur se aude în ceruri, cică ar fi războinica

Şi nu-i bine să-i atragi atenţia că te schimbă în stea

N-am ştiut de Fieni, ce face acolo, căt e de puternică


Discuţi cu ea liber, dar am văzut că te opreşti din mers

Mulţi înteleg vorbele tale, acum le ştim toţi din univers

De ce-i dezvălui destinul, îi forţezi oare Liberul Arbitru

Te ştiu înţelept şi vreau a-mi explica de ce nu eşti neutru


Tinere Luceafăr al căilor de lumina, de mult mă uimeşti

Cu sinceritatea şi voinţa de a fi perfect, uiţi însă un lucru

Când iubirea-i neîmplinită, nu sunt stăvile nici pe Pământ

Dar nici aice, iar ei veşnic statut de războinică i s-a hărăzit


Era să fie pierdută în iubire după un strălucitor cavaler,

Nu-ţi aminteşti, ce aproape era să devină o veşnică stea

I-am salvat, dar ei un viitor strălucitor i-am predestinat

Însă ea hotăreşte cât poate înţelege dacă efortul a meritat


Ceva din anii ce-au trecut poate îţi aminteşte a fi cunoscut

Acum eşti un nobil cavaler ce nu te vei cobora pe Pamant

Fata este sub veşnica mea protecţie cu respect şi te conjur

A-ţi vedea de drum, căci Deliah are sufletul cel mai pur.


Cred că am recepţionat cea mai mare parte din discutie.



Ty.

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget