nu vreau sa cred intarzierea cea venit,
iubirea e prea tarzie, prea mult am suferit
renaste o lacrima, a durerii nemarginita.
sufletu-mi tresare in gol,
linistea razbate si iar razbate,
in a indiferentei razvratire de a visa,
nimeni nu ma scapa.
eu doar, visele mele, aceeasi sclava
visez pasiunea neimpartasita,
lipsita de lumina...
lacrima cu lacrima, se strang in valuri
cupa se revarsa, unde sa le mai pun ?
timpul mi-a golit si sufletul ... si inima.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu