Poezie tânără

Fata tânără

Dacă nu răzbim

Să nu ne grăbim

Nu trebuie să dovedim

Noi ştim că ne iubim

Aşa glăsuia fata

Ce în somn s-arata

Era un pic firavă

Dar dragă îmi era

Avea doar o rochie

Şi nişte pantofi

Păru-i cu zulufi

Şi un cordon la brâu

De sufla vântul

Pe sus o ducea

Astă era doar gândul

Căci vântul nu o clintea

Eram prea sobru îmbrăcat

Şi ea de braţ mă lua

Îmi era ruşine cu ea

Dar mă ducea unde vroia

Singurul lucru pozitiv

Că m-am trezit la timp

Şi în visul anterior

M-am trezit, dar după…

Înţeleg că evoluez

Şi nu mai bravez

Sper ca în noul vis

Imediat să mă trezesc.

Voi depune eforturi

De elevare pe orice plan

Nu vreau ca raii cu amintirile

Sa-mi strice rugaciunile.

Acest fapt este desigur

Lucrătura de la cei răi

Mintea o întunecă în vis

Cu amintiri de plăceri.

Sfat înţelept

FRAMANTARI SPIRITUALE

În firavu-i trup se chinuie să-ndese atâta iubire încât o viaţă să o ţină

Dar ce facem dacă iubirea este dată de Dumnezeu cu puţină măsură

Aşa cum în organism sunt enzimele cu număr fix, de le pierzi, adio

Şi multe altele, ca vitaminele hidrosolubile, etc., aşa este în natură

Dar mai uimeşte şi capacitatea de adaptare la noua situaţie ce apare

Şi de creezi posibilitatea să fie adăugat ceva artificial, viaţa continuă

La iubire, care este un sentiment, o afecţiune a inimii, sufletul moare

Cu ce o poţi înlocui ca să fie de suflet acceptată decât cu iubire nouă

Acum apar problemele, şi aici e o formă de raţiune numită respingere

Se va menţine şi va fi căutat vechiul sentiment oriunde în astă lume,

Iar energia se ia din însăşi acest sentiment, astfel va arde şi se termină

În acel moment de nu conştientizezi, pe bolta nopţii apare o nouă stea.

Detaşarea de iubirea fizică şi acceptul iubirii spirituale este calea bună

Doar Liberul Arbitru poate decide ce cale va urma şi persoana noastră

Dar sunt şi alte cazuri cu adevarata iubire concepută pe altă structură

Doar adăugată este iubirea fizica, cu rol de procreare, în rest cu măsură

Iubirea spirituală este Divină, este cea care-ţi umple viaţa, este veşnică

Nu aduce durere şi nu fuge, nu dispare şi nu răneşte, fericire doar aduce

Iar de iubeşti cu mare înfocare şi rasplata-i pe măsură chiar în astă viaţă

Comparaţie nu poţi face, este greu să accepţi realitatea dar nu şi imposibil.

Tudoran Constantin.

Tu auzi Roseline?

Amintirile Luceafarului

Iar Hipryon se destainuie

Amintirile mele incep sa iasa prin lumina

Si incet ma invaluesc in dulcea lor visare

Dar nu le voi retrai, totul e fara intoarcere

Drumul meu ii drept, asa fi-va sa ramana

Da, mi-aduc aminte de povestea de iubire

Eram purtat de amor pe o raza de lumina

Parca nu era Deliah Roseline ci Catalina

Totusi ea era, coboram in clipe de desfatare

Mai stiu ca iubea cu mare intensitate si dor

Si intrecea pe Catalina lui Eminovici de sti

Ea era azboinica ce tu acum o aperi de amor

Stiu ca de ea si de iubire trebuie sa te feresti

Spre al binelui destin o prea maresc in slava

Si doresc ca razboinicul ei sa-i fie pe masura

Dazamagirea sa fie infranta in lupta dreapta

Si viata sa aduca pentru ea binele in fapta.

Cred ca inteleg, tu ii sti destinul si o aperi

Si ii lauzi sufletul pur ca draga sa-i fie lui

Ca in povestile cu iubiri desarte sa nu cada

Cum faci ca doar pe cel razboinic sa-l vada

Sper sa sti odata si tu ca destinul si-l face ea

Nu stiu ce va fi in amanunt si cine-i alesul

Poate fi un dur ca si ea, sau chiar papa-lapte

Deliah stie ce gandeste si ce calitati ii doreste

Meriti sa sti Luceafar ce luminezi din iubire

Si caldura degaji cu multa bunatate ca stea va fi

Alaturi de noi in drumul infinitului, alaturi de Ty

Ce avea si el datoria de onoare vesnic de a o pazi.

Ty

Sfadă în Cer

Luceafărul versus Hyperion

Slăvite Hyperion ce de milenii brăzdezi depărtările

Marginile lui sunt pentru tine hotare între veşnicii

Admir tinereţea alergării ce odihnă nu cunoaşte

Despre scurgerea anilor ce se adună nu vrei a şti

Vroiam să te întreb cine-i Deliah Roseline, o eroină

Un murmur se aude în ceruri, cică ar fi războinica

Şi nu-i bine să-i atragi atenţia că te schimbă în stea

N-am ştiut de Fieni, ce face acolo, căt e de puternică

Discuţi cu ea liber, dar am văzut că te opreşti din mers

Mulţi înteleg vorbele tale, acum le ştim toţi din univers

De ce-i dezvălui destinul, îi forţezi oare Liberul Arbitru

Te ştiu înţelept şi vreau a-mi explica de ce nu eşti neutru

Tinere Luceafăr al căilor de lumina, de mult mă uimeşti

Cu sinceritatea şi voinţa de a fi perfect, uiţi însă un lucru

Când iubirea-i neîmplinită, nu sunt stăvile nici pe Pământ

Dar nici aice, iar ei veşnic statut de războinică i s-a hărăzit

Era să fie pierdută în iubire după un strălucitor cavaler,

Nu-ţi aminteşti, ce aproape era să devină o veşnică stea

I-am salvat, dar ei un viitor strălucitor i-am predestinat

Însă ea hotăreşte cât poate înţelege dacă efortul a meritat

Ceva din anii ce-au trecut poate îţi aminteşte a fi cunoscut

Acum eşti un nobil cavaler ce nu te vei cobora pe Pamant

Fata este sub veşnica mea protecţie cu respect şi te conjur

A-ţi vedea de drum, căci Deliah are sufletul cel mai pur.

Cred că am recepţionat cea mai mare parte din discutie.

Ty.

Răspuns de la Hyperion...

Hyperion din drumu-i iti raspunde…

Slăvită fi-ve-i prin a durerilor încercări ce sufletu-l purifică

Nici când lacrimile nu dor dar simţi din plin mesajul lor

Tu ai un destin şi acela-i mai mare decât timpul celest

In astă lume ai o parte din el iar restu-i destinat in viitor

Încearcă să trăieşti la maxim şi atunci durerile vor ceda

Bucurii multe printre dureri vei avea, aşa este soarta ta,

Simţi că esti aleasa destinului ce-n astă lume-i suferinţa

Bucurii puţine se arată, dar şi momente de biruinţă.

Platoşa, şi sabia îţi vor fi mai la-ndemână decât hainele

Sau chiar decât podoabele, asta cred că şti, deşi e greu

Să fi aleasă războinică deşi după iubire tânjeşti mereu

Dar stelele şi marii aştrii ţi-au ursit de mică vremurile

Poate sufletul tău este cel mai frumos şi mai luminos

Dar în balanta ce vrei a pune, decât o viaţă de durere

Elevarea este marele succes şi trebuie acum să înţelegi

Căci viaţa nouă se naşte dintr-un drum greu şi dureros

Din primele încercări ale tale sufletul a biruit tot mereu

Desigur că şi atenţionată ai fost şi astrii doar te iubesc

Va fi multa durere, dar cu măsură, ştiu că este greu

Dar putem înlocui loviturile vieţii cu suferinţele iubirii.

În zorile Noului An ursita poate fi schimbată mai uşor,

Dar un lucru e clar, elevare fără greutate nu poate fi

Alege de vrei să fi răsfaţată de iubire, şi suferi de dor

Sau destinul de luptătoare îţi dă mai multe satisfacţii.

Transmisie redată fidel de Ty.

Şi încă o mică bucurie ...

A nins.... Uşor, dar sigur. Blând, dar cu speranţă. A treia zi de Crăciun a adus ninsoare.

Şi căldură.

Şi lacrimi.

. . .

Cum aş putea vreodata, ca o durere ce o simt,
Prin cuvinte să o transpun, fără să fie nevoie de lacrimi?

Să mă pot elibera doar mişcând degetele pe tastatură,
Căci tot suntem în epoca modernă.

Să mă pot rupe de realitatea din lacrimi şi în lumea
Noua lume să mă transpun ?

Cu cât încerc să cedez scutul de Războinică altcuiva,
Altcuiva care are nevoie de el, să devind Doamnă, să am personalitatea mea,
Cu atât mai multe lovituri, dar trainice lovituri primesc.
Şi atât de sângeroase.
Sunt făcută să fiu toată viaţa Războinică ?

Hyperion, Mărite ... Din aste cătuşe, libertate mi-ai promis.
Ce mai am de înfăptuit? Rogu-te... Hyperion.
Nu-mi promite ce nu-mi poţi oferi. Mi-ai promis...

Înainte de An Nou, dă-mi ultima decizie.
Ultimele lovituri, dar lasă-mi An Nou, fericire.

O mare bucurie din partea lui Titi

LUMINA

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Din vremuri vechi ce tin de milenii

Cand toti din jur se inchinau la zei

Unii din ei pe cai navaleau din Asia .

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Vremuri multe de atunci au trecut

Si multi au vrut sa sa ne dezbine.

Dar cu Stefan cel Mare si Sfant

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Poporul nu avea teama de turci

Tara era aparata, chiar si Europa

Caci altfel astazi in vest erau altii.

Poporul din Dacia se-nchina lui

Dumnezeu.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Europa a trecut la crestinism

Am adoptat usor Sfanta Treime

Eram deja plini de credinta

Poporul din Dacia se-nchina

Lui Dumnezeu, Isus Hristos si Sfantul Duh.

O brav popor,

Dacia ti-e tara

Ai un tinut sacru

Primesti Lumina de la

Dumnezeu, Isus Hristos si Sfantul Duh.

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Misiunea ta nobila este

Dacia ne-a fost mereu draga

Tara trebuie sa fie intrega

Caci asa vrea Dumnezeu

O brav popor,

Dacia ti-e tara ,

Muntii te cheama

Cu dragoste si dor.

Tudoran Constantin.

Cu promisiunea sa-l ajut, cu cea mai mare placere!

Gânduri ... Vise. Amintiri. De la Bunul Meu Ty

Din partea lui Ty.

Am vrut sa vad de mai recunosti cand astrele canta.
A lor vibratie de iubire modeleaza un tip de mister
Ce nici odata nu va da in vileag cine-i primul pe lista
Sufletelor pierdute intr-o iubire imposibila, dar cu fler.

Au cedat multi la asa timp lung, si vesnicia s-a speriat
Unul singur vede-n asteptare un fel de joc de castigat
Nici el nu vede finalul fericit, da asta-I marea modelare
Gandind la iubirea lui altfel o numeste, o transformare

Asa se explica de ce chiar in judecata retrospectiva a lui
Nu a reusit sub nici un chip sa vada de-l asteapta raiul
Desi incredere avea, se-n doia ca si fata tot pe el il vroia
Simtea ca transformarea nu-l cuprinde si pe el, ca-l evita.

Pe masura ce timpul nu statea, dar nici pace nu-i dadea
Se gandi sa emita un gand in viitor, un fel de precognitie
Incerca de cateva ori, dar rezultatele erau desigur incerte
Nu stia sa se debaraseze de gandurile de frica si de teama

Dar intr-o zi de toamna, blanda, la usa lui primavara sosi
Era iubita lui, ce nu se multumea cu gandirea lui confuza
Nu vroia sa se dadea batuta, stia ca o iubeste si este iubit
Si pe data bratele lor rezolvara ce mintea nu stia. Iubirea.




Razboinica Deliah Roseline,

Desi-i ajun de Craciun si colindatorii vin in valuri, valuri
Gandul meu zboara in ale nebanuitelor departari din ceruri
Cautand ceva ce nu pot deslusi caci neincatusat pare a fi
Si nu vrea ca sa pot intelege, cautarea asta pare fara lege.

Un gand imi trecu acum si ma infioara, dar nu se poate asa
Caci steaua aceea nu mai e, cum sa fuga cineva dupa ea
Sa-i vada lumina cu mesajul ce-l duce pe a cerului intindere
Dar gandul cu viteza-i nebanuita vede nasterea Domnului.

Lumile si cerurile vad acum ca Pamantul crestin sa fie a ales
Mesajul este purtat tot mai departe, gandul meu l-a inteles
Revin in fire, vad ca sunt fericit, un moment, o mica durata
Atat a fost, si colindatorii imi canta O ce veste minunata.

Pe drumul de intors in cale sunt intampinat de bun sosit
De nimeni alta decat de dura razboinica ce apara iubirea
Ce a ales un moment sa fie in a iubirii patima incatusare
Isi permite ca in viteza de mers e fara trup si-i doar fire

Nu uita sa fie tandra si de Craciun incearca sa fie buna
Dar de ii spui vorbe ce de amor amintesc esti terminat
Gandul tau devine fulger si apoi bolid ce cade pe pamant
Si-ii sporeste greutatea cu doua fire de nisip risipte-n vant.

Ty,

În Ajun de Crăciun...

În Seara de Ajun, toţi copii se adun şi ascultă cu folos... Ce se spune de Hristos.

În această Noapte Sfântă, Spiritul Crăciunului să vă lumineze gândul şi viaţa, să vă găsească aproape de familie şi cei dragi, alături de care să primiţi Iubirea Domnului Iisus Hristos, multe bucurii şi multă Sănătate!

CRĂCIUN FERICIT!

Moşul ascultă liniştit tot Anul. La copilaşii cuminţi va veni...
Vise plăcute vă doresc, Raiul pentru voi toţi să se deschidă.
O petrecere cât mai plină de căldură alături de cei dragi!

Deliah Roseline - Lidiad - David Lidia Ileana

Multumesc

Dragul meu Titi. Sa inteleg ca pleci pe undeva sau nu mai esti disponibil pentru cei din exterior de Sarbatori. Iti Multumesc pentru felicitare si asemenea iti doresc si tie, un an nou cat mai bun, un Craciun Fericit si plin de Lumina si Caldura, unde linistea familiei sa te inconjoare, iar Bunul Dumnezeu sa te aiba in grija Lui.


Te pup si cu cele mai mare respecte, iti doresc ultimele 2 saptamani din Decembrie cat mai frumoase!

A ta, Deliah Roseline.

Stres ... de Bucuresti

Doar sa zicem ca viata nu este intocmai asa cum ne-o dorim, dar munci la ea ca sa reusim macar franturi din ceea ce dorim. Sarbatorile sunt aproape si simt piritul Craciunului si tot mai pot simti mirosul dulce al bradului, asa de proaspat, dar atat de dulce in sufletul meu.

Plecarea din Bucuresti nu mai poate fi amanata. Imi doresc sa ajung acasa, unde stiu ca mi se poarta de grija si nu gasesc interese. Practic, aceste lucruri definesc termenul acasa in era moderna : grija, iubirea si fara interese din partea nimanui.

Este Bucuresti, capitala rece. Degeaba e impodobita, degeaba se intrec toti sa o faca mai frumoasa.... smecheria si banii tuturor. Desi suntem in criza.


O mica definitie....

Stres sau stress reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forţă, solicitare, tensiune.

Ploaie de sâmbătă

Ca un om normal ce sunt, ploaia trebuia să mă facă să rămân acasă, să savurez un ceai fierbinte şi să-mi pun o pătură groasă pe umeri, dar drumurile m-au chemat pentru că au vrut să le trec aşa cum sunt ele acum - pline de noroi - oare pentru a le cunoaşte suferinţa ?

Bucureşti-ul pe timp de ploaie nu poate prezenta nimic fantastic. Cel puţin, nu pe un mini-viscol ploios.
Vântul nu pare deloc prietenos când îl înfrunţi şi mergi împotriva lui, în schimb, dându-ţi sentimentul că cea mai bună soluţie este să te întorci pe unde ai venit, dar, din spate, pare să te ajute, să te îndrume în Timp, în aşa fel, încât poţi uita unde vrei să ajungi.

Nu prea i-am putut observa pe cei din jur, mantaua ploioasă ne-a rătăcit privirile.

Paşi de om

Faptul că sunt în Bucureşti nu mă scuteşte să nu trăiesc sau să nu trec pe lângă mii de oameni zilnic.

Omul decis are pasul blând şi privirea luminoasă.

Omul indecis are pasul zburator, veşnica frică întipărită pe faţă.

Pasul corect ţine de apăsarea cu care se face. Puterea exercitată de acest pas se resimte în ecouri în ochii celorlalţi care-şi doresc acest lucru.
Multă muncă pentru el.

Cei dintre... sunt ceva mai deosebiţi. Acum sunt luminoşi, clipa următoare sunt disperaţi.

Dorim să fim ceva?

Marşul ROZ

Puteţi spune că plagiez, dar sunt de acord în totalitate cu acest lucru.

SUNT FEMEIE!

"1 din 8 femei risca sa fie diagnosticata cu cancer la san. Descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat.

Avon Romania organizeaza in fiecare an, in Bucuresti si in tara, pe 1 Octombrie - Ziua Internationala de Lupta Impotriva Cancerului la San, "Marsul Roz" al carui scop este atragerea atentiei opinie publice privind riscurile si masurile de preventie in cazul cancerului la san. Anul acesta, "Marsul Roz" este parte integranta a campaniei educative "1 din 8" care se va desfasura in perioada septembrie - octombrie 2006 la nivel national, fiind campania cu cea mai mare anvergura si acoperire initiata de Avon Romania pana acum. Aceasta campanie educativa pledeaza in favoarea diagnosticarii la timp a cancerui la san si a responsabilitatii privind grija pentru propria persoana, pornind de la faptul binecunoscut ca aceasta boala necrutatoare afecteaza nu numai femeia ci si familia si comunitatea in care traieste, prin consecintele sale.

Descoperit la timp, cancerul la san poate fi tratat. Ajuta-ne sa transmitem acest mesaj, ajuta-ne sa salvam vieti."

1 decembrie 2008

Ce ne mai promite românul de 1 decembrie? Căldură de Crăciun? Apă curentă înainte de Revelion ?
Şi încă stăm după zecimalele unor voturi din toată România ca să ştim ce am mai decis pentru următorii 4 ani.
Cine ştie ce belele vor renaşte sau se vor naşte în acest 1 decembrie?



Cu ce ochi vom mai privi România ? Suntem în UE. Cu ce ne ajută ei ? Banii tot la mai marii statului se duc, noi avem lipsuri.

Şi cu toate astea, ţin la spritul nostru : La Mulţi Ani dulce Românie!

Lupta nu s-a terminat.













Trandafiri in Decembrie.

Iar este Decembrie şi nu este zăpadă

12:00 AM
1 decembrie 2008.

Din fotoliul meu adorat, de acasă, în care am trăit cele mai dense simetrii ale sentimentelor, iar mă uit pe fereastră şi a nostră zăpadă nu a venit. Există o veşnică lumină pe stradă, pe care o văd mereu, este un stâlp ca toţi stâlpii, dar diferenţa se observă atunci când natura se îmbunează şi ne doreşte să trăim cu zăpadă.

Numai gândul că este Decembrie, pentru mine aduce o căldură interioară, gânduri paşnice, sfârşit de an, culegerea ... de roade.
Căldură din cămin lipseşte la mine. Nu ştiu de va dori să-şi facă apariţia, distanţa de casă a dus-o departe, întind mâna spre ea, dar ştiu că nu este încă pentru mine. Luptele iar încep, liniştea se spulberă.

Nu este termenul limită impus de timp. Este doar un alt Decembrie. Un alt Decembrie fără zăpadă. Bucuria unei suprize, unei noi descoperiri ne va porni mâine dimineaţa. Viaţa ia o nouă întorsătura, lumina acum pătrunde în toţi, trebuie să fim mai buni. Este doar un alt Decembrie.

Un Decembrie care a fost mereu al viselor, al bunătăţii. Cu ce este diferit ? Nici acum nu ninge la început de Decembrie.

Bucuresti

Cu 2 luni in Bucuresti, ritmul meu de viata relativ lent a fost dat complet peste cap. Imi cer scuze celor dragi care m-au contactat de multe ori pentru a le mai impartasi diverse. 

Revin curand.

Incetinit

Renunt pentru moment la versuri, iar le-am uitat in adancurile mele. Proza a devenit asa de monotona, dar nu pot renunta la ea, Facultatea a devenit la fel de frumoasa ca si mirosul de friptura intr-o seara din camping. 

Cine nu crede ca Bucurestiul NU rapeste un suflet? Sa-mi spuna verde in fata acest lucru. Lumea nu este asa usoara, dar nici nu te poate pune la pamant, decat daca vrei tu.

Inca o precizare... Tin sa multumesc acestor persoane care arunca o privire aici. Vor fi incantate mai curand cu o proza decat cu o poezie prin care risc sa ma fac ridicola.

Sfanta Liniste

Supărarea s-a abătut asupra Timpului, 

Veşnica Războinică, la taclale n-a mai venit, singur a rămas Timpul nostru. 

Pentru răzbunare, vremea caldă dispare doar din cauza lui, deşi ar vrea să o avertizeze pe Războinică...

Căldura a îndurat toată duşmănia Timpului,  astfel lupta nu s-a sfârşit, vrea să continue, vrea să câştige.

Deşi Războinica luptă, Viaţa nu-i cedează, în Lumină vrea să dispară!

Zăpada işi aşteaptă liniştită runda, Războinica e prea ocupată de Viaţă.

Toţi au fost lăsaţi în urmă de Îngerul care zbura spre Haos.

Acapararea a creat distanţa dintre noi, Viaţa este de vină.

Dar ce sunt eu să dau vina pe ceva ?

Sunt doar un pion al Vieţii care este dirijat în propria vină.

Amintiri din copilărie, colapsuri, vechiul suflet al purului copil, 

În Luptătoare a renăscut, ştie ţelul care îl are contra Vieţii:

Lupta pentru Dragoste si Dreptate!

Ani de cautari

In disperarea de a contribui la Apogeul Oceanului, la 01:06, 25 iunie 2008


Din zorile timpurii de vara, in cantec de veselie
O prea mandra fata, viata i se nascu in bucurie
Lagune de istorie, in viata de azi, ea trai-va in linistea de maine.
Zilele din cer, masina a culorilor, tot maine.

Pe cand abia se vede a soarelui raza,
In aceasta placuta vreme, in acest trist trib,
Ochiul cel de sus pazeste, se arunca, campiile albind,
Vremelnica stapana, incet, pe cer se suie:
Razboiul curand va bate, sub asta raza.

Bunul Ty s-a deschis ... Despre Cunoastere va vorbi.

ANTERIOR LA DINAINTEA TIMPULUI

primit si retransmis de Ty.

Deci in aceea perioada nu exista iubire si nici-n sentiment
Era mai bine ca azi caci nu trebuia sa suferi la orice adiere
De la jumatatea ta si nici la vorbe sau fapte nu reactionai
Dar explicatia este ca nici omul ca si fiinta inca nu exista.

Ei, dar aparu omul, dupa un timp, s-a adaugat jumatatea lui
Mai era si un mar, chiar un sarpe, un duh rau daca bine retin
Si telepatic sau cum or fi discutat, dar e cert ca s-au apucat
Fericirea lor au terminat si pe bune creatorul s-a razbunat.

Eu cred ca unde e iubire e si o mica samanta de clevetire
De apuca sa rodeasca adica sa incolteasca, totul s-a pierdut
Ramane parfumul trecut al iubirii, dar si el pierdut in vant
Tradarea este rodul fructului oprit si pedeapsa focul mohnit.

In iad nu ajung toti cei implicati in iubire, ei au fost trei
Chiar patru de luam ad literam, dar un lucru este cert
Ca daca incerci sa reiei povestea dupa consumul de fruct
Tu vei fi aceea ce in flacari ajunge si desigur ca nu vrei.

Ast de acu e ultimul sfat ce vine de dinaintea timpului,
Il primesti direct, sa stii ce vor fanii tai de iubire-n duh
Poate fi nesocotit de focul iubirii arde mai tare ca-n iad
Si de nu-ti pasa de sufletul poetei din tine care-i de jad.